In autobuz

Posted: January 11th, 2006 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »


Multe chestii s-au zis/scris/injurat despre autobuzele Bucurestiului si multe se vor mai zice/scrie/injura. La fel de multe povestiri amuzante circula cam prin toate cartierele.
Eu n-o sa povestesc nici una din asta.
Sunt prea multe, mi-e lene.
O sa povestesc altceva.
Zilele trecute eram in autobuz, eternul 300, ducandu-ma spre casa. Am trecut pe langa cimitirul evreiesc si ma gandeam, uitandu-ma la portile lui, ca oamenii astia – evreii – n-au cruce, adica nu cred in simbolul crucii. Si m-am trezit intrebandu-ma cum e sa n-ai cruce.
M-am enervat instant, pentru ca credeam si eu ca nu sunt atat de indoctrinata, credeam ca dupa atata timp (notiune relativa de altfel) de reflectie asupra a mai multor chestiuni mai mult sau mai putin metafizice am ajuns si eu in situatia in care nu mai iau totul de bun si nu mai cred ca daca pup o cruce inainte de examen imi merge mai bine. Cu toate astea, iata-ma in 300 gandindu-ma ca trebuie sa fie trist sa nu crezi in cruce. Mi-am dat seama cat de greu e sa renunti la niste principii care poate nu sunt ale tale si pe care poate le renegi, insa care ti s-au insuflat si ti s-au repetat ani de-a randul. M-am gandit ca un proces de convertire este aproape compromis inca din start pentru unii oameni si ei nici nu stiu asta – nu ma refer la convertire numai in sens religios. M-am mai gandit ca pentru unii oameni chiar exista destin, in sensul in care, indiferent ce afla, indiferent ce stiu, indiferent de noile posibilitati care li se arata, ei continua sa gandeasca si sa actioneze in propriul lor mod. Nu stiu daca este chiar ceea ce gandea Popper cand a vorbit de “efectul lui Oedip”, insa cam la asta ma gandesc.
Sper, si cam asta vreau in viata, sa nu devin unul din oamenii astia. Asa cum unii aspira la o slujba buna sau la un castig la loto, eu vreau sa… “be my own man”. Stiu ca poate e paradoxal, pentru ca niste principii tot trebuie sa ai si daca nu provin de la unii provin de la altii si deci ne intoarcem in cercul vicios in care originalitatea e cam compromisa pe pamantul asta cam de vreo 4000 de ani incoace daca nu chiar mai mult. Insa nu tin neaparat sa fiu originala, unica, anti-mainstream si cu nasul pe sus. Vreau numai sa fiu sincera cu mine insami.
Mi-am amintit de nihilistul lui Dostoievski care intr-un acces de revolta arunca toate icoanele dintr-o Biserica si le inlocuieste cu portrete ale unor mari ganditori nihilisti. El de fapt nu a inlocuit credinta in simboluri, ci doar expresia sociala a acestora. In inima lui, continua sa aiba nevoie de o autoritate suprema. Tot astfel si evreii au crucea lui David. Este ceva desenat pe poarta aia de la cimitirul evreiesc.
Al naibii autobuz.



Leave a Reply