There MUST be more to life

Posted: May 4th, 2006 | Author: | Filed under: If only | 2 Comments »

Esti gata? Esti gata sa te rupi de toate lanturile care te-au prins pana acum si de care n-ai putut sau n-ai vrut sa scapi?

Esti gata sa rupi zdrentele alea pe care le numesti planuri si sa n-ai nimic in fata decat drumul?

Esti gata sa te intorci in vremea in care aveai 16 ani si prea multa viata in tine?

Esti gata sa spui “nu” si “nu vreau” si “n-am chef” si “n-o sa fac asta” si “iarta-ma” si “te iubesc”?

Esti gata sa-ti placa sa fii tu?

Sau iti plac mai mult diminetile in care te urasti pe tine mai mult ca pe oricine altcineva?

Sau iti place mai mult sa traiesti ca un animal, aer, mancare, sex si atat, fara intrebari existentiale, fara prostii d-astea semantice, fara nopti nelinistite si mai ales fara amintiri, ca astea dor cel mai tare?

Sau vrei doar sa traiesti, nu sa fii, sa-ti rezervi locul calduros in care sa-ti tarasti viata de acum inainte?

Sau vrei doar sa ai ochelari de cal, sa nu privesti in jur, sa nu auzi, sa nu gandesti de unul singur, sa nu fi decat un rau secat inainte de a incepe sa curga.

Poate gresesc si consider ca nu poti sa fii fericit asa. Poate fericirea e atat de relativa incat nici macar nu incep s-o cuprind cu mintea. iar ma gandesc ganduri si vorbesc vorbe, daca e pe-asa. Cu toate astea nu ma pot abtine.

Sunt zile in care imi tot spun ca nu se poate, ca trebuie sa fie mai mult de atat, ca e mai mult de atat si am un sentiment necunoscut de “aproape ca…” pe care nu pot sa-l definesc decat in termenii astia. In acel moment, ma enerveaza foarte tare potentialul irosit din unii oameni

Nu e nici un moment mai bun ca acum. Tocmai eu, care iubesc asteptarea, spun asta din ce in ce mai des.


2 Comments on “There MUST be more to life”

  1. 1 Sim said at 12:08 pm on May 9th, 2006:

    Si daca nu stii ce vrei?Si daca, si mai rau, nu stii ce iti place…Iti place totul dar de fapt nu iti place nimic?!Si daca iti dai seama ca din cauza asta “iti irosesti potentialul” , esti atat de constient de asta incat “aproape ca…” se transforma intr-o mare agitata si intr-un sac de nelinisti pe care daca il deschizi esti ca si mort?Atunci ce poti face? Iti plangi de mila, vorbesti cu prietenii, devii victima care dealtfel iubesti sa fii, si apoi astepti cuminte intr-un colt sa treaca…de obicei trece…dar daca???

  2. 2 admin said at 12:15 pm on May 9th, 2006:

    Prea multe intrebari depresante pentru varsta noastra. Dar asa stau lucrurile. Grijile, anxietatile noastre sunt de multe ori un potenrial care ajunge sa se indeplineasca, pentru ca noi le vedem asa. Raspunsul la “dar daca” este de cele mei multe ori personal si interior, insa asta nu inseamna ca este si usor de atins.


Leave a Reply