Nimic

Posted: May 9th, 2006 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Nici poezie, nici proza, nici vorbe, nici cantec.

Liniste.

Desi a spune cuvantul asta este deja un fel ce “Ceci n’est pas une pipe”.

Nimic.

Nimic nu e ce pare a fi. Pana la urma. pentru ca pare a fi ce este numai prin ochii nostri ingusti, geometrici, pragmatici si infiltrati cu venin in mod aprioric.

Nimeni nu e ce pare a fi. Toti sunt reprezentari de sine; ceea ce sunt ei este prea intim pentri a fi comunicat.

In situatia asta ramai cu un gust amar ca dupa o gutuie si te simti de parca nu simti sau daca simti este o minciuna ceea ce simti.

Ceci n’est pas un sentiment.

Suntem predeterminati genetic la minciuna. Timpul taie din noi, iar ca durerea sa fie mai mica mintim, mintim ca sa supravietuim. Pana si animalele si insectele o fac, numai ca la oameni minciuna ia proportii interioare. Problemele noastre nu sunt probleme, adevarurile noastre nu sunt adevaruri. Suntem caracterizati de prolixitate si mascarici. Lucrurilor nu le pasa de noi. “Infernul sunt ceilalti”, pana la urma.

V-ati intrebat vreodata de ce percepem cel mai puternic lucruri care nu pot si explicate rational? De cele mai multe ori, desi sunt capabila sa afirm cele de mai sus, singurele adevaruri intr-un sens mult mai real decat cel unanim acceptat sunt sentimentele. Orice teorie sau pseudo-teorie stiintifica despre acestea a fost sau va fi, eventual, demolata. De aceea, daca ma mai intreaba cineva daca sau de ce sau mai ales cum pot sa cred in Dumezeu, afirmand ceea ce afirm, o sa-i spun… o sa-i spun. O sa-i spun ca albul nu e alb si negrul nu e negru.



Leave a Reply