Normal

Posted: June 27th, 2006 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

Picture link.

E cald. Toata lumea stie asta. Nu si cei mai in varsta care se incapataneaza sa se plimbe fix in toiul caldurii cu RATB-ul. S-a terminat sesiunea si asteptam ploaia.

Ei, dar astea sunt la ordinea zile. Ne-am simti tare singuri si parasiti fara pastilele astea de cotidian. Ne-am obisnui foarte greu cu ceea ce noi numim cu nonsalanta “normalitate”. Pentru ca normalul e acum, este in definitia lui de a fi prezent si nu viitor sau utopic asa cum poate ne place sa credem.

O sa plec in curand din orasul asta prafuit. Cateodata, cand e foarte cald, am senzatia pe care n-o mai am in nici o (sic) alta parte de a ma scufunda efectiv in asfalt. Mi se pare ca devin din ce in ce mai mica si ca imi intra in asfalt intai gleznele, apoi genunchii, apoi talia si asa mai departe pana cand nu mai ramane decat un smoc blond. Nu stiu insa ce e in asfalt, n-am stat sa ma gandesc. Cred ca multi alti oameni ca mine. Da, si cum ziceam, o sa plec din orasul asta prafuit… Nu, nu-mi iau lumea in cap, nu plec in Sardinia sau la Barcelona, nici macar in Egipt la piramide. Nu. Ma duc la mine, in orasul meu de bastina, Pitesti. Si sigur dupa o saptamana o sa suspin dupa orasul asta prafuit, cu toti varstnicii din RATB, cu toata caldura infernala, cu toate barurile si terasele care tin deschis pana la ultimul client, cu toata moleseala aia specifica de duminica seara, cu toata aglomeratia care persista pana tarziu in noapte, cu toate posibilitatile minunate de a nu mai sti ce dracu ai facut noaptea trecuta.

O sa ma duc in schimb la camera mea cu draperii foarte inchise la culoare, la racoare, la lene, la somn de la 11 la 12 (nu de alta dar majoritatea barurilor care merita se inchid la 12 in timpul saptamanii), la beri pe terase si la amintiri gen ce zmei eram noi in liceu si cum nu mai suntem acum decat niste tineri blazati inainte de vreme (daca e adevarat sau nu, ramane de vazut), la intalniri cu oameni cu care nu poti sa te vezi decat acolo, la intersectia aceea unde de cele mai multe ori se despart oamenii,
la frecat menta intr-un cu totul alt fel.

Normal e si acolo asa cum e si aici. Diferentele par foarte mici. Dar daca stai sa te gandesti, ajungi sa-ti doresti un oras numai al tau care sa aiba in schimb si un pic de plaja.



Leave a Reply