Memorie slaba, caut cura de ingrasare

Posted: August 18th, 2006 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Picture link.
Dintotdeauna am invidiat oamenii care retin lucruri mai mult sau mai putin importante. Eu sunt incapabila. Nu mai stiu nicio poezie, desi m-am chinuit sa retin cateva mai scurte, asa, de amorul artei. Nu reusesc sa tin minte conversatii intregi si profunde, din alea in jurul carora ai putea scrie un roman. Cand eram mai mica si vorbeam cu tata, nu reuseam sa retin mot-a-mot lucrurile pe care mi le spunea, desi am retinut (cred!) ceea ce voia sa-mi transmita. Nu mai stiu glume si faze, nu le-am tinut minte. Luam lecitina intr-o vreme, dar am renuntat pentru ca uitam sa o iau.

Nu stiu de ce mi se pare asa de important sa retin cuvinte sau fraze intregi. Ar trebui sa ma multumesc cu faptul ca retin stari, priviri, imagini si impresii. Insa din cand in cand mai aud oameni reproducand conversatii intregi, mai citesc carti construite dupa aceste conversatii intregi si desi stiu ca doar 10% a ramas cu adevarat din ceea ce s-a spus, incep sa ma simt prost ca eu nu pot sa fac asa ceva.

Poate pentru ca acord o importanta mult prea mare cuvintelor. Desi este adevarat ca sunt inselatoare si nu arata fata adevarata a unei intamplari, stiu asta. Poate sunt si superficiale. Stiu si asta. Poate nu fac altceva decat sa ascunda ceea ce crezi sau simti cu adevarat, e drept. Dar cuvintele sunt singura mea cale de a relationa, de a comunica ceea ce simt. N-am avut parte de talent la pictura sau la cantat la vreun instrument; poate ca mi-ar fi fost mai simplu. N-am avut parte nici de intelepciunea de a vedea partea gaunoasa a cuvintelor, de a vedea cat rau pot face si de a trai in liniste, atat cat se poate. N-am avut nici taria de a nu mai pune intrebari. Asa ca deocamdata cuvintele sunt tot ce am. Si cum sa nu ma enervez cand nu le retin nici pe ale mele?



Leave a Reply