Adica am fost in Vama. Am supravietuit sa tell the story.
Ce-am observat eu in acest sejur, ceva de genul “una calda, una rece”:
( de retinut inainte: INTOTDEAUNA sa dai save la posturile lungi. Aaaaaargh stupid me.)
- Marea e tot albastra:
- Surprinzator, in Vama nu era asa de mizerie precum ma asteptam. Cel putin pana la marea invazie din week-end n-a fost. Si nici asa multa lume. Lunea e minunat sa stai in Vama, e gol si frumos, terasele au muzica buna chiar (vezi mai jos);
- Sambata, Club A-ul si Expirat, care s-a mutat mai aproape de el, se bat in decibeli, ceea ce nu e neaparat un lucru bun;
- Aceeasi muzica din reclame peste tot. Ai mari sanse sa auzi acelasi cantec la toate terasele in mai putin de 15 minute;
- Cea mai buna solutie e sa stai pe plaja si sa desenezi in nisip cartiere intregi;
- Ivan din Vama veche a vrut sa agate. Nu pe mine. N-a reusit. Mai bine;
- La tanti Mia, unde stam noi de obicei, e frumos, curat si nou. Toate animalele ei sunt alb cu negru. Are patru pisici, foarte dragute (pentru un om care la un moment dat a avut 5 caini e foarte greu sa admita chestia asta, dar recunosc ca mi-a picat cu tronc una din ele). Uite mai jos doua, mama si fiica
..si numai fiica
- Un fluture de noapte poate fi foarte frumos
- Sambata, Vama se umple. “Gipane si tocuri pe ulita”, ca s-o citez pe fata care mi-a facut coditele colorate in par. Te simti stingher. Sau cel putin eu una, care prefer Vama goala, ma simt asa.
- A fost una din acele vacante in care uiti de tine, de unde ai venit, ce vrei sa faci, in care inveti ca nu-ti trebuie toate chestiile pe care le-ai lasat acasa cum ar fi calculator, televizor, haine cosmetice si alte alea, iti trebuie chiar jumatate din rucsacul indesat cu atata bunavointa, aprovizionat parca pentru venirea cotropitorilor straini (o parte din ele prin camera). Nu, inca nu m-am despartit de James. Amanam pe cat posibil momentul.
- Parca stiam chestiile astea si trebuie sa mi le amintesc mereu. Trebuie mereu sa-mi amintesc de cat de putin am nevoie.
- Eh, dar a venit si sambata, si cu ea neamurile proaste, ma scuzati. Urasc oamenii care fac bascalie de chelneri. Si mai mult urasc oamenii care fac pipi in mare sau pe nisip, noaptea, beti ranga. Asa-i de greu sa nimeresti toaleta? Urasc oamenii care lasa un dezastru in urma lor, gen gunoaie, hartii, cutii de bere etc, dupa care plang ca “nu mai e Vama ce-a fost” si ca trebuie salvata. Omule, daca stai la cort nu inseamna ca trebuie sa-ti versi amarul pe plaja, ca nu e dumpster-ul tau personal, daca stai la gazda gunoiul nu dispare cand intorci tu spatele iar daca esti in trecere cu masina, iarasi, gunoiul nu dispare cu un scartait de roti;
- Nu e bine deloc sa mananci la Bibi snitel Vama Veche (nu ma intrebati de ce am mancat acolo, pledez temporary insanity) si dupa sa bei. Mult.
- Nimic nu e mai frumos decat sa-ti afunzi picioarele in nisipul fierbinte sau sa-ti vezi propria-ti umbra sfaraind parca pe acelasi nisip
- Uneori, in gara, pot arata ca un aurolac. E drept insa ca aurolacul asta a mers cu Intercity, pentru prima oara in viata lui si i-a placut. Se poate deci sa fie un tren frumos si curat. Pana la sosire numai dar in fine.
- Apropo de gari: in gara din Constanta, daca te trece, mai bine te abtii. Sunt foarte dezamagita de aspectul asta al garilor. E trist ca nu stim sau nu vrem sa ne ocupam de detalii care fac diferenta, cum ar fi O BUDA. In plus, nu inteleg de ce toate autogarile prin care am fost trebuie sa arate jalnic. Numai in Sibiu mai era intr-un fel, insa e normal, ca e proaspat renovata. In Militari e jenant. Sta sa cada. Ca sa-ti iei un suc trebuie sa treci strada. Plus mizerie si toate cele. In Pitesti si Ramnicu-Valcea, la fel. Hai ca om fi noi provincie, dar in Bucuresti… e asa de cativa ani buni, de dinainte sa vin eu aici. Uof, o sa fac o pastila numita “civilizatie”.
- Una peste alta, valurile tot frumoase sunt
Poate parea ciudat ca ma bucur atata ca am fost in Vama. Eu si alti ‘j de mii de oameni. Si nu e nici prima si nici ultima data, cu siguranta.
Nici macar n-am facut ceva supercalifragilisticexpialidocious. Insa e ceva ce-mi doream tare mult. Sa ajung undeva si sa nu mai am griji. Si sa am ce povesti, chiar daca asta se rezuma la baut/mancat/jucat table si pierdut/jucat dame si pierdut rau/jucat sah si pierdut. In cele din urma, suntem nocorosi, si eu, si ceilalti ‘j de mii de oameni, ca am putut face asta. Viata te izbeste naucitor cand nu te astepti cu bucati de realitate mult mai putin placute. Exemplu: in autogara Militari, o femeie in varsta, pe la 70 de ani, foarte cocosata si vizibil bolnava, s-a luptat sa-si puna niste manusi de cauciuc pentru a putea curata scaunele din sala de asteptare.
Viata e plina de contraste si-ti trebuie un stomac tare sa le accepti.
) e clar..o sa ma ‘distrez’ mai mult decat imi imaginez!
