Sunt unii oameni care n-ar trebui sa aiba de-a face cu treburile cotidiene. Parca plutesc deasupra lor. Iti par pur si simplu incapabili sa le faca. Parca sunt actori intr-un film prost in care, in loc sa se schimbe scena la partile erotice, se schimba cand se ajunge la banalitati.
Nu poti, oricat ai incerca, sa-i vezi platind intretinerea, spaland vase sau sosete sau intreband pe cineva cat e ceasul. De altfel, ar trebui sa le fie interzis s-o faca.
Imi sunt dragi oamenii astia. Pana cand trebuie sa faci tu ceva in locul lor. Din fericire, se pare ca si eu apar la fel de inapta in ochii lor, de vreme ce nu prea ma roaga lumea s-o ajut. Asta sau sunt recunoscuta ca o persoana care poate sa zica “nu” fara prea mari regrete.