Sinceritate

Posted: September 17th, 2006 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

N-am putut niciodata sa scriu despre altceva decat despre ceea ce am trait sau experimentat personal. Ca am scris asta cat mai clar sau cat mai prolix, nu mai conteaza. Insa experientele prin care am trecut sau chiar si acelea prin care n-am trecut cu buna stiinta m-au cladit si m-am raportat mereu la ele. Am incercat de multe ori sa scriu povestea altora sau sa scriu despre ganduri si sentimente prin care n-am trecut, dar cine stie, tocmai pentru ca stiam ca ceva e putred acolo nu mi s-a parut ca ar avea valoare.

Am gasit ieri niste nuvele, sa zicem, de-ale mele din perioada in care mai scriam si asa ceva si m-a uimit cat de mult puteam sa ma expun in niste simple cuvinte. Orice scriam, orice imi imaginam, treceam prin filtrul gandirii si trairilor mele poate mai multi ca alti oameni. “Idei care se sufoca de sentiment”, cum spunea Cioran.

Scriitorii si poetii mei preferati sunt cei care sufera de boala asta a personalizarii, a trairii, sunt scriitorii in ale caror scrieri intrevad acel fir rosu care ma face sa cred ca-i cunosc, fie si macar putin. Ca le cunosc acea parte din viata care i-a influentat cel mai mult.

Fata in fata nu reusesc sa ma dezvalui atat de bine. N-o fac intentionat, insa sincer nici nu-mi dorec. Cei care ma cunosc, ma cunosc, iar cei care nu, vor avea ocazia sa o faca daca mai au putin timp de pierdut.

Cine stie, poate ca sunt de moda veche in aceasta trasatura a mea. Poate ca ar trebui sa mai si mint putin. Recunosc, am incercat, dar am reusit numai cand nu trebuia.

Uite de-asta nu reusesc sa scriu despre stiri recente, despre inovatii, despre intamplari amuzante ale altora. Nu sunt ale mele si pana nu simt ca ma reprezinta nu pot sa mi le insusesc. De-asta am si renuntat, intr-o oarecare masura, la tentativele mele literare, ele ajungand (si uneori imi pare rau) intr-o cutie de pantofi sus pe sifonier asteptand sa fie descoperite de altcineva. Sa numesc asta orgoliu, faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt la un principiu? Poate, dar eu nu vad asta ca pe un principiu. Pur si simplu… nu ma pricep sa fiu altfel.



Leave a Reply