…needs saving anyway?
Furia e un lucru minunant. Mai ales cand nu are nici o sursa exterioara. Esti doar tu cu ea si te intrebi de unde a aparut. Ah, ce bine ar fi daca ai putea sa te rupi din tine, sa-ti iesi afara din trupul asta prafuit si sa iti tragi un pumn, un pumn bine directionat si care sa iti zguduie nitel falca, poate iti mai revii putin.
Si sa nu ai nici o remuscare pentru treaba asta. Sa nu te gandesti cat de ridicol pari ca te gandesti cum sa te autoflagelezi fara nici un motiv, sa nu te gandesti ca pari imatur, ca pari rasfatat, ca “ce griji ai tu sa stai imbufnat toata ziua”. Sa nu mai dai socoteala. Duca-se dracului tot.
Eu nu pot sa fac treaba asta. O sa mor de inima, in ritmul asta. Cu gunoaie adunate in mine, ca batranii aia singuri, gunoaie de care nu pot sa ma despart pentru ca simt ca as ramane cu un gol in viata. Cu frustrari mai batrane ca mine, cu dureri mai batrane ca viata, cu “nu”-uri spuse dracu stie de ce, cu fricile mele ca niste domnisoare de pension, cu blazarile mele cu tot si cu lipsa unei autoritati care sa-mi mai domoleasca prostia.