Mi se cojeste sufletul.
Ca un mesteacan necajit, care nu-si mai gaseste locul in peisajul asta industrializat.
Cade bucata cu bucata
si daca n-as avea mainile ocupate
sa-mi scriu povestea,
le-as aduna de pe jos si as face un colaj cu ele.
Ar fi frumos, desigur.
As deschide o expozitie si as da interviuri,
as fi felicitata si platita bine.
Merita oare sa-ti vinzi sufletul pentru asta?
1 Response to "Coji."
Comment Form
Categories
- Aud, văd, citesc (118)
- Despre natura lucrurilor (612)
- If only (87)
- La comandă (20)
- Marea mea (71)
- Me, me, me! (712)
- On the eighth day God created coffee (65)
- Scrieri (43)
- There's something fishy in here… (435)
Search
- Runrunrun
- Chiar nu-mi place schimbarea
- Whatever
- Waiting for the war
- Ce-am invatat in ultimele doua saptamani
- Mistaken for strangers*
- Weekend inflorat
- 42
- Miercurea vorbim despre weekend
- Cudetoate
- sunkissed: Heh, la planuri proaste chiar ma pricep! Asadar, cum se pare ca NU o sa fie vreme buna... marea se amana pentru la vara :)
- Ring de dans: La mare, la soare, si asta-i o schimbare :)) Sa ai parte de vreme buna!
- ionut: Fara planuri macar o data in viata ne-ar lua mai mult sa ajungem acolo unde ne-ar placea. Se spune ca un plan prost e mai bun decat niciun plan.