Scriu chestiile astea ca sa nu le uit. Sunt absolut banale dar uneori e tare bine sa nu uiti banalitatile.
Azi am vazut cel mai mare blocaj din viata mea. Se intindea de pe strada Turda, intersectie cu Ion Mihalache pana la Cora. Tooooot podul Grant era asaltat. Eu eram pe partea cealalta 
. Si am vazut un nene caruia ii murise motorul (veeery bad timing) si un altul care impingea nevoie-mare la un Jeep. Deh nene, trebuie sa ai si asta in vedere cand iti cumperi o masina- daca poti sau nu s-o impingi cand te lasa in mijlocul drumului.
Tot azi, in autobuz, am vazut o fata pe care probabil o suparase cineva care s-a oprit in mijlocul drumului si si-a incrucisat bratele in semn de sfidare. Pare prostesc, dar ma gandesc de multe ori pe langa cati oameni trec in fiecare zi si ii vad numai in unele ipostaze ale lor: suparati, obositi, veseli, sarutandu-se, vorbind la telefon… Cateodata, cand sunt foarte suparata pe lume in general si am accese de “Silvia”, ii urasc pe toti. Alteori ma induioseaza, mai ales daca ma gandesc ca pe unii n-o sa-i mai vad niciodata. Bineinteles, cateodata sunt absolut indiferenta, e si asta o atitudine.
Tot azi am injurat mintea pe care am avut-o cand mi-am ales unele optionale la scoala fara a tine cont de faptul ca poate la cealalta facultate ne vor face unele cursuri cu prezenta, astfel ajungand in situatia de a avea cursuri/seminarii care se suprapun, ceea ce nu e deloc placut.
Ma chinui sa termin “Idiotul” lui Dostoievski de cam multisor. Poate in seara asta o sa mai avansez nitel, ca nici n-am nimic de facut pentru maine *ton ironic*.
Si as manca inghetata, dar nu cred ca i-ar placea bubei mele. Da, este inca pe baricade. Cred ca o voi ameninta cu un dermatolog daca nu vrea sa treaca de bunavoie si nesilita de mine.
