speak to me sandman

Posted: November 3rd, 2006 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit, Despre natura lucrurilor | No Comments »

Cateodata am cea mai nebuna pofta sa cant alaturi de Hetfield. Insa vocea mea lasa muuulte de dorit. Uneori mi-e rusine. Dar acum sunt singura si e 3 jumate dimineata, asa ca nu vad cui i-ar pasa (tanti de sus, n-ai decat sa rabzi, o viata si-o voce are omu’).

Then it comes to be that the soothing light at the end of your tunnel
Was just a freight train coming your way

Fucking great.

Imi aduc aminte ca in liceu Metallica era la ordinea zilei. Si acum mai e, insa ce simteam atunci, cu gasca de atunci, cand ascultam Metallica, e greu de descris. Poate eram noi prea tineri si ne inchipuiam ca n-o sa se sfarseasca niciodata. Intr-un fel, nici nu s-a sfarsit.Insa ma intreb in ce masura o sa mai simtim aceleasi lucruri peste sa zicem 15 ani, daca acum viata ne-a indepartat asa tare, chiar si geografic.

Gandurile astea vin dupa o seara retro in Stuf, cu amintiri din generala si dansat pe cantece de care uitasem. Era frumos… pentru noi toti a fost frumos. Ma bucur ca pentru mine a fost frumos cu Metallica.

The memory remains.



Leave a Reply