La cererea publicului cititor…

Posted: November 15th, 2006 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 2 Comments »

… despre Club A si cum era el o data.

Club A a fost primul club bucurestean in care am calcat eu, copil nestiutor inca la liceu si cu aspiratii mari. A fost dragoste la prima vedere, poate si pentru ca a fost primul. Club A martea era bestial. Ar fi ramas asa daca mai invatau baietii astia sa schimbe muzica. Am fost aseara si cu foarte, foarte mici variatiuni (spre rau) a fost cam aceeasi muzica de trei ani incoace. Club A-ul  e responsabil pentru faimosul playlist pe care-l auziti si in Expirat, si in B52, si in Fire cateodata.

Club A-ul e “vinovat” si pentru berea ieftina, si pentru faptul ca tine oamenii treji pana pe la 5, taman bine sa porneasca RATB-ul si metroul, pentru foarte multe nopti de bautura si prieteni dragi, de multe cupluri ad-hoc si de multa, multa, multa distractie.

E vinovat insa si de gagicile trendy pe care le-am vazut aseara la agatat, dansand la bara fara bara, pentru muzica aia care te face sa pleci la 1, pentru tanti de la garderoba extrem de suparata pe viata, pentru barmanii ciudati si asa mai departe. O vreme, nu m-a interesat. Inca nu sunt eu in masura sa spun cine are sau nu dreptul sa vina in Club A, nu pot si nici nu vreau si nici nu trebuie sa stau la usa sa interzic accesul gagicilor trendy si baietilor cu tricou cu “Gigolo Italiano 800$”. Pana la urma e o tara libera si singura conditie (pe hartie) sa intri in Club A e sa ai 18 ani. Asa e si normal.

Sunt insa in masura sa iau o pauza. Sa nu-mi mai placa muzica, aceeasi de 3 ani incoace, de parca timpul ar fi stat in loc. Sa nu-mi mai placa atmosfera. Sa nu-mi mai placa pur si simplu.

Nu ma despart de Club A, ne leaga prea multe. Insa incep sa cred, batraneste, ca exista o varsta pentru orice. Ma uitam aseara la “aia mici”. Asa eram si eu acum 3 ani. Poate ca nu e vina clubului. Poate e vina mea. Era mai usor inainte cand nu erai pretentios, nu te uitai in jur, nu te interesa ca te izbesc oamenii cand dansezi, ca nimeresti in cioburi oriunde ai calca, ca se uita unu’ mai nu-stiu-cum la tine. Erai acolo sa te distrezi, indiferent de cati bani aveai in buzunar, de persoanele cu care erai. Mai putin pretentios, asta e cuvantul. Mai naiv, mai liber si mai… vesel. Sunt convinsa ca nici inainte Club A nu era o oaza a oamenilor extrem de simtiti si delicati, curat ca neaua si cu muzica excelenta, doar ca asa il percepeam noi.

Nu e un lucru rau ca “ne facem mari”. E un lucru rau ca gandim atat de mult. Intre Club A-ul care se degradeaza si noi care imbatranim se casca o prapastie. Lasand la o parte numele clubului si varsta noastra, lasand la o parte problematica expusa aici care poate parea extrem de gaunoasa si fara rost, poate e important sa ne aducem aminte mai des cum eram cand am intrat noi la facultate. N-o sa ne simtim niciodata la fel. Poate ca o sa ne fie mai bine, cine stie…

Si daca totul in viata asta depinde de cum alegi sa privesti lucrurile, n-ar fi rau sa alegem sa privim lucrurile cu ochii aia de 18 ani macar o data pe saptamana.


2 Comments on “La cererea publicului cititor…”

  1. 1 Woodisor said at 6:04 pm on November 15th, 2006:

    I blame it on A Club…

    I’m waiting there for you… there is nothing I can do…

  2. 2 Alex said at 11:58 pm on November 15th, 2006:

    Eo inca sunt copil :P


Leave a Reply