Sperieturi

Posted: November 22nd, 2006 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 3 Comments »

De unde au oamenii placerea asta de a-i speria pe altii? De la un simplu “bau” in curtea scolii, la un “bau” in mijlocul unui film mai scary, la “ai grija ca nu e de gluma cu raceala asta” si la altele mult mai grave, cum ar fi “nu scapi asa usor, trebuie sa faci radioterapie nu-stiu-cate ore, asculta-ma pe mine”.

Poate este vorba de o placere perversa de a-l vedea pe celalalt vulnerabil in fata ta. De a vedea ca se teme, ca lupta pentru ceva si ca vrea sa apere acel ceva.

Poate ca este vorba si de simple opinii si de credinta ca exprimarea lor nu are cum sa faca rau nimanui. Dar de cele mai multe ori, cand e vorba de ceva serios, nu de niste porcarii zilnice, chiar conteaza ce si cum spui persoaneidin fata ta care de cele mai multe ori spera sa auda de la tine o incurajare. Poate ca, daca-i spui tu ca va fi bine, chiar va fi.

Una peste alta, eu nu ma uit la filme de groaza. Si nu-mi place sa fiu speriata pe strada sau oriunde. Gasesc eu ceva care sa ma inspaimante in mod groaznic si fara ajutor.


3 Comments on “Sperieturi”

  1. 1 Woodisor said at 2:16 am on November 23rd, 2006:

    Din pacate provin dintr-o familie de doftori, drept urmare intotdeauna, instinctiv, cred ca e in genele mele intreb lumea care mi se pare ca e bolnava daca se simte bine si incep sa-mi dau cu parerea ce sa faca, etc… boring shit…
    cat despre faza asta cu speriatul… cred ca ai dreptate. este o chestie specifica varstei cred, intrucat nu este neaparat interes special fata de o persoana, ci doar nevoia asta (inconstienta) de a controla un individ sau altul, chiar si numai prin perspective sumbre asupra sanatatii sale. ca si cum tu ai detine cheia vindecarii sale. nu de multe ori sunt intrebata daca sunt ok, dak sunt sanatoasa si realizez ca fie este o intrebare ca si cea “ce mai faci?”, fie este doar o modalitate de control inconstient… ha ha ha! tu esti bolnava si prin faptul ca eu tie iti dau sfaturi sunt mai presus de tine, vezi tu, eu nu m-am imbolnavit, dar o sa-ti dau informatiile necesare sa te vindeci, dar sa stii ca mi-ai ramas datoare…
    bine, acum poate am sarit prea tare in sant si m-am pierdut…

  2. 2 Io(n) said at 12:49 am on November 25th, 2006:

    E drept, exista diferite moduri de a spune un lucru, cosmetizandu-l mai mult sau mai putin, si nu tot timpul e usor sa explici o situatie delicata fara sa sperii omul.

    Cand e vorba de treburi serioase (mai ales cele care implica medici) prefer sa mi se spuna exact care e situatia, fara ocolisuri. Pana acum, pot spune ca am avut noroc spunandu-mi-se lucrurilor pe nume. Parca e mai bine sa stii exact cum stau lucrurile decat sa-ti faci iluzii.

  3. 3 Sunkissed said at 5:02 pm on November 26th, 2006:

    Si eu prefer acelasi lucru. Nu e insa vorba de expunerea unei situatii delicate de catre cineva avizat; eu ma refer la oamenii aia care parca abia asteapta sa ti se intample ceva rau ca sa te bage in sperierti cu exemplele lor care mai de care… aia sunt oamenii de care trebuie sa te feresti si din pacate din astia am destui in familie…


Leave a Reply