Taximetristul cu care am venit acasa avea un odorizant de masina cu aroma de cocos, camasa roz si mi-a si dat restul fix! Ceva se intampla cu lumea asta, clar.
Cam asa am zis si azi la ING cand am fost foarte placut surprinsa de maniere& bun-simt, chestiuni cu care nu eram deprinsa la Bancpost (aka “banca iadului”). Zau asa, cum e dom’le posibil sa existe functionare amabile? Ar trebui concediate…
Si uite-asa mai trece o zi. Azi a fost cum a mai fost, dar ieri… Pe langa faptul ca am primit anumite vesti proaste, am simtit toata ziua o sufocare incredibila. Parca toti oamenii din jur existau numai pentru a-mi rapi mie aerul. A fost ceva chiar fizic si tocmai de-asta a fost si mai ciudat. Parca ma aflam intr-un butoi, in fundul lui si toti oamenii erau aplecati deasupra gurii lui privindu-ma si respirandu-mi aerul.
Hotarat lucru, experientele povestite nu mai au acelasi grad de atractivitate cand le povestesti. Eventual (si in mod cert) iti fac bine doar tie; le vezi acolo, in cuvinte. Ca si temerile tale. Ce e cuvantul “teama”? O insiruire de litere, e scris, nu iese din pagina sa te manance. De asta trebuie sa fii foarte atent la definirea situatiilor.
Mi-e dor de o carte, un film care sa ma zdruncine, mi-e dor de experientele altora, regizate ori nu. Am indeajuns din mine si deja e dureros de plictisitor. Vreau sa ma pierd prin trairile altora.
