Back in business

Posted: December 6th, 2006 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

Eh, si uite ca zvonurile se adeveresc, eu am fost ultimul client anuntat si de azi sunt la mila si switchurile Titan net.

Am obosit foarte tare in Bucuresti zilele astea. Exceptand faptul ca am avut multe drumuri de facut, nu stiu cum dracului am aterizat eu in cele mai nasoale locuri de facut aceste drumuri. Vezi strada Berzei – pe care o vad mai libera numai daca se fac vreo trei poduri suspendate, piata Victoriei, Gara de Nord si asa mai departe. Ah, si sa nu uitam de minunatul Pod Grant.

Si toate astea mi-au adus aminte ca vin sarbatorile. Fuga prin magazine, “dar eu ce-i iau” de ultimul moment, nervi, stres si, iata, multa aglomeratie. Parca se tampesc oamenii in prag de sarbatori.

Si imi aduc aminte cu siguranta ca erau niste vremuri in care nu asta imi amintea mie ca vin sarbatorile. Era altceva… era sacosa pe care mi-o cosea bunica din vreme ca sa merg la colindat, era curatenia din casa care incepea undeva inainte de Mos Nicolae, era mirosul de ger de afara care se impregna iute in fular, mai tarziu era primul vin fiert cu prietenii, emotia primelor cumparaturi “adevarate” (nu pictate sau facute din plastilina) pentru parinti, era prima comanda de cozonac…

Si cand eram mai mica, pentru ca aveam o familie in care eram singurul copil, cand venea Mos Nicolae imi lasa ceva in toate ghetutele pe care le puneam la usa si pentru ca le puneam in continuare si dupa 6 decembrie, mai primeam cate ceva, cat de mic, pana la Craciun.

Este ceva ce n-o sa mai simt niciodata, nici macar cu proprii mei copii, pentru ca chiar si asa o sa-mi aduc mereu aminte cu nostalgie si cu foarte mare regret de “cum era” (ce patetic suna dar asa e).

Si toata aglomeratia asta si semnificatiile pe care eu i le dau sunt foarte dureroase si sufocante. Desi iubesc inca sarbatorile de iarna, parca abia astept linistea aia binecuvantata de 1 ianuarie cand stii ca s-au sfarsit si masa in familie si aducerile-aminte si bauta de revelion si ca poti linistit sa te aduni si sa incepi un nou an.

Si pentru ca tot am primit o leapsa de la kawakawa, de acest Mos Nicolae cel mai mult as vrea sa nu fiu singura si sa vina cineva si pe la mine sa-mi puna ceva in ghete. Si cel mai mult si mai mult as dori sa imi puna inapoi toate semnele alea dupa care stiam inainte ca vin sarbatorile. Nu dau leapsa mai departe pentru ca mai e fix o ora pana cand vine mosu’.

Deocamdata sarbatoresc cu un ou Kinder. Ma duc sa vad ce surpriza am.

Ah! Mi-am amintit si ceva material ce chiar vreau. Un joc Lego! Serios!



Leave a Reply