Uneori ma simt “de mijloc”. Nu de conditie medie, ci de mijloc. Sa ma explic.
Trec de foarte multe ori pe langa oameni care sunt asa cum as fi putut si eu alege sa fiu, in ale caror alegeri le pot regasi pe cele care ar fi putut fi ale mele, care au atitudini si comportamente asemanatoare mie. Carora li se intampla ceea ce as fi dorit eu sa mi se intample. Si despre care ai o impresie, altfel nu pot sa-i spun, ca iti traiesc tie viata.
Mai sunt si altfel de oameni. Cu aceleasi alegeri pe care ai putea sa ti le asumi. Cu atitudini si comportamente care par a fi ale tale. Totusi, oameni cu care nu vrei sa te indentifici. Un fel de “you gone bad”. Stii c-ai fi putut fi asa si te sperie.
Si intre aceste tipuri de oameni, de “potential eu”, esti tu, eul real, eul de acum. Si normal ca te gandesti ca:
1. in fond, oamenii nu sunt atat de diferiti;
2. de mijloc nu inseamna neaparat mediocru;
3. alegerea este o arma foarte puternica;
4. arma asta se poate intoarce si impotriva ta.
Deocamdata sunt multumita de eul meu real. Numai ca uneori sa treci pe langa atatia posibili tu intr-o zi este obositor. Insa e important ca la sfarsitul zilei (si aici intra partea de film melodramatic) sa fii multumit cu ceea ce esti,nu sa-ti reprosezi ceea ce-ai putut fi.
