…din ciclul “Intamplari jenante”.
Azi eram in troleu. Aglomeratie. Mare aglomeratie. Deh, Piata Romana.
Vorbeam cu prietena mea despre proiecte si alte dracii care ne scot noua peri albi. Una peste alta, ajungem la freudo-marxism. Si domnul de langa noi, care tocmai se asezase, incepe sa ne spuna niste autori, niste date, niste chestii. Ma uit si-l recunosc pe domnul Frigioiu, profesorul meu de la Comunicare.. Apropo de asta, cred ca am mai scris undeva ca o data am vazut scrisa o poezioara despre el pe o tabla la facultate:
“Politologia e grea,
Politologia e sumbra,
Frigi te pica
Chiar si din umbra”.
Eram in anul 1 si in anul 2 am aflat ca asa e. In fine. Discutam ce discutam, om destept, ce mai, ne mai zice niste autori, niste alea, abia ma fac si eu remarcata: “Domnisoara, pai sunteti la doua facultati? In ce an?” “Da, stiti, in anul 3 la zi la ambele” “Oh, bravo, bravo”.
Ajungem in statie, spun ca o doamna, cu demnitate “Buna seara, drum bun in continuare si-mi pare bine ca v-am intalnit.” Si pune frana domnul sofer.
Evident, am cazut. Inertia bat-o vina. Evident, peste dansul. Onorabilul domn Frigioiu. Pe cat pariu ca ma tine minte pana la examen 
?
si ma pune dracu’ si incep sa insir pe acolo… cand deodata Frigioiu.. si ai citit cartile lui ala? pai nu domn’ prof’ ca deh, sunt in rusa/franceza jumi-juma… si el, pai de ce … etc…
