if you can understand the me

Posted: January 17th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, La naiba! | 1 Comment »

then i can understand the you.

Zilele astea am fost foarte stresata preocupandu-ma cu tot felul de rahaturi pentru scoala. M-am saturat sa fim tratati ca o masina de facut proiecte. Pe care oricum stim ca nu le citeste nimeni si ca notele se dau dupa cate note de subsol ai sau ce titluri ai la bibliografie. De ce dracului nu dam la sfarsit de semestru doar o lista fiecare cu ce carti ne-au placut care se incadreaza in tematica studiata si gata.

Sunt atatea subiecte interesante pe care as fi vrut sa le aprofundez dar in conditiile in care proiectele sunt de pe o zi pe alta nu stiu cum sa tastez mai repede ce-o fi acolo. Iar dupa, de acord, nu ma impiedica nimeni sa aprofundez… wrong! ca vin altele din urma si altele si altele…

Sunt atat de multe critici care mi se invart acum in minte intr-un limbaj foarte putin academic si foarte suparat despre sistemele astea de cacat care ne invata cum sa dactilografiem in loc de cum sa ne structuram ideile incat nu mai stiu ce sa scriu. Stiu ca pedeapsa asteapta dupa colt in forma unuei bube mare si urate si in prag de eruptie pe care scrie cu rosu “JOB” si o data intrati in buba asta mare ne vom mira si noi de cate nu stim si angajatorii nostri ca suntem atat de slab pregatiti.

Deocamdata scoala noastra draga este un sistem de 30% scoala si 70% auto-invatare. Numai ca nu toti sunt dispusi sa dea aia 70%. E prea mult. Daca ne-am fi nascut cu totii stiind cum sa invatam nu mai aveam nevoie de scoala, nu?

Adevarul este insa ca multi dintre studenti sunt foarte incantati de sistemul asta pentru ca e mai usor sa treci prin el. Nu vreau sa par ipocrita, si eu m-am bucurat de atatea si, Dumnezeule, atatea ori cand am aflat ca am de facut doar o traducere sau ca nu conteaza ce scrii atata timp cat e gros proiectul. De ce m-am bucurat? Pentru ca nu m-am simtit rasplatita cu adevarat pentru datile cand am muncit. Pentru ca nu am simtit o diferenta intre mine si ceilalti care au aruncat niste cuvinte pe o hartie. Pentru ca am simtit ca nu ma multumeste cu nimic expunerea unei teorii sau povestitul despre cum au stat lucrurile o data. N-am simtit chestiile astea normale pe care ar trebui sa le simta fiecare student. Sau daca le-am simtit, au fost de prea putine ori. Sa le numar pe doua degete, asa de putine.

Zilele aste am ascultat si Metallica pentru ca am tot discutat de liceu si de tampeniile pe care le faceam si multe le faceam pe Metalllica. Excursii, betii, prietenii stranse si multa distractie. Il salut pe aceasta cale pe Mihnea :D prietenii stiu de ce. Si ma gandeam ca nu stiu cand am ajuns sa zic “mai tii minte cand?…”. cand eram in liceu totul era legat de ce vom face data viitoare. Acum deja este vorba de ce am facut. Am facut multe, e adevarat si cu toate ca suna a cliseu multe din acele lucruri n-ar mai avea absolut nici un farmec acum. Asa ca trebuie sa caut altele noi.

Si cam atat. Zile sub un mare semn al oboselii, al nervilor, al muzicii tare, al amintirilor, al sentimentului ca trebuie sa fugi ca sa depasesti timpul desi stii ca e degeaba. Nu ma refer neaparat la tampenia asta cu presesiunea. Oricum trebuie sa ma lupt iar cu propriile mele frici dar m-am obisnuit asa de mult cu asta incat sincer ma tem ca voi mai putea sa simt ceva cand vine vorba de ele. Ma tem si nu ma bucur pentru ca, poate din cauza iernii ciudate, observ ca ma cam transform. In ce, ramane de vazut.


One Comment on “if you can understand the me”

  1. 1 Woodisor said at 9:00 am on January 18th, 2007:

    si cand ma gandesc ca tre’ sa produc pana maine la SPE ceva………………………..


Leave a Reply