trupuri

Posted: February 22nd, 2007 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Suntem cu totii trupuri. Trupuri stinse, trupuri arzande, trupuri iubite de cineva atat de mult incat fiecare alunita are o poveste numai si numai a ei si a lor, trupuri batrane inainte de vreme, tinere in ciuda anilor, care dau viata si care iau viata, maini si picioare, ochi si guri, stomac, rinichi, pancreas, inima, trupuri intregi sau mutilate, trupuri triste sau vesele.

Corpuri. Cel mai “al nostru” lucru. Cel mai personal si totusi cel mai vizibil. Arati cat vrei din ceea ce esti, metafizic vorbind. Arati ce vrei si in conditiile tale. Dar trupul te preceda. Te vinde, te tradeaza, te indragosteste.

Si ciudat cum nu suntem constienti de trupurile noastre. Stim ca suntem acolo, dar nu ne putem simti, de pilda, ficatul. Sau pancreasul. Sau plamanul. Doar cand ne doare, cand e ceva care ne tulbura echilibrul.

Inca din cele mai vechi tipuri s-a crezut ca in anumite semne ale corpului tau se pot vedea amanunte din viata pe care urmeaza sa o traiesti. incercare zadarnica de a controla ceea ce nu poate fi controlat si de a da o semnificatie scutului de organe, oase si carne care ne insoteste peste tot. Un pic de adevar este: un corp este al nostru asa cum nu ar putea vreodata sa fie al altcuiva. Si atunci poate ca incerci sa vezi daca trupul tau poate sa-ti si prezica viata, nu numai sa te determine fizic.

Una peste alta, toti suntem reductibili la fizic, la material, la “aici si acum”-ul trupurilor noastre.



Leave a Reply