zidarie

Posted: February 22nd, 2007 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

M-am privit in oglinda si am vazut tot ceea ce am trait scris in pielea mea, in colturile gurii mele, in viitoarele mele riduri (cam banuiesc pe unde vor fi), in modul in care surad sau in modul in care plang. Fara modestie sau tragedii adolescentine, n-am putut sa nu ma mir de modul in care inregistram toate evenimentele prin care trecem si care inseamna ceva pentru noi, bun sau rau, in infatisarea noastra. Timpul ca un zidar, evenimentele ca un artist plastic. Acelasi lucru care se petrece cu cladirile, cu tot ceea ce oamenii construiesc, cu celelalte fiinte vii de pe planeta (chiar daca in cazul asta nu ne pricepem, cateodata, sa ne dam seama). Schimbari structurale sau doar de forma, totusi schimbari care determina alte schimbari si alte schimbari si altele. Eventual duc pana la evaporare, stingere, decadere, uscare… cate schimbari poti sa duci? Interesant este, in momentul asta al meu in care n-am ce face si ma gandesc la astfel de lucruri, ca am o senzatie cum ca de acum o sa pretuiesc altfel fiecare clipa stiind ca lasa o urma, desi in acelasi timp constientizez ca am o memorie slaba si ca voi uita revelatia asta.



Leave a Reply