Caini si oameni

Posted: March 20th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | 4 Comments »

Iubesc foarte, dar foarte mult cainii. Am crescut cu cel mai destept si adorabil si scump caine de pe pamant, Max, un mix de bullmastiff si boxer. Era cam pisicos, cam tantalau, incapatanat, nu stia sa raspunda la comenzi dar daca vedea un ziar rulat isi amintea ca prin minune. Manca mult si era puturos. Dormea cu capul pe perna si avea tendinta de a te da jos din pat. In tinerete era mare futangiu. Ura pisicile si le alerga tot timpul. cand le prindea, nu stia ce sa faca cu ele si se uita tamp la ele cat il zgariau pe bot. Stia sa cerseasca in ultimul hal.

De la el am invatat ca orice caine e frumos si destept si are ceva de oferit. Asa ca ne-am umplut casa cu caini. Cu doi vagabonzi scumpi de tot, un baiat si o fata. Mosu e mare si negru si rau, ne apara de orice si oricine. In particular, e prostovan, dar sa nu se afle ca-i stricam reputatia. Cuta era o adevarata doamna. Avea labutele imbracate cu alb, ca niste pantofiori. Ea stia si asculta orice comanda, nu ca puturosul de Max. A urmat Maxina, care e fata lui Max, mica, scumpa si prostuta, insa adorabila, si Otto, cu care impart ziua de nastere si orice am prin buzunare. Este copia fidela a lui tac’su, e mare, prostovan, puturos, furacios, pupacios si cate si mai cate. Daca vrea ceva, latra. Daca nu vrea ceva, latra. Daca nu intelege ceva, latra. Daca intelege dar se preface ca nu intelege, latra.

Acum doua saptamani vecinii mei s-au trezit in curte cu un boxer, sa fi tot avut 7-8 luni. E foarte ascultator, se vede ca e dresat, marea lui pasiune e mingea si e moale ca un ghem de lana. Vecinii mei nu stiu cum sa se poarte cu animalele. Sunt oamenii aia pe care ii detesti. Isi tin bietii caini fara macar un cotet, cu un lant de doi, trei metri si nu le dau mai nimic de mancare. Bineinteles ca ne-am ingrijorat pentru bietul Max (caci se asa il chema pe caine). Cand l-au gasit n-au spus nimanui, pentru ca voiau sa-l tina. Bineinteles, doar un boxer e scump, nu? De ce sa dam bani cand e de-a gata. Dupa cateva zile si-au dat seama ca ii costa foarte mult (cum, nu stiu, ca mancare nu-i dadeau, ii dadeam noi seara pe furis) si voiau sa-l vanda. Eu si mama am incercat sa-i gasim stapanii dar nu am reusit si chiar ne gandeam ce o sa se aleaga de bietul caine. L-am fi luat noi, insa trei masculi intr-o curte e foarte mult. Asa ca nu mica ne-a fost bucuria cand zvonistica lansata de noi se pare ca a dat roade si stapanii lui au venit sa-l ia acasa. Tare ma bucur ca s-a dus la el acasa!

Povestea nu se incheie intr-un fel deosebit. Doar ca m-am gandit foarte mult la bietul caine. Semana foarte mult cu Max, cel mai iubit si iubitor caine. Mi-am adus aminte ce mult a insemnat el pentru mine. Un caine chiar poate sa-ti schimbe viata, nu sunt doar baliverne. Ti-o umple si ti-o face de 1000 de ori mai frumoasa. Dupa ce s-a dus Max, nu am crezut ca pot sa mai am vreodata un caine. Insa aveam deja inca trei acasa care mi-au amintit ca un caine e un lucru minunat, chiar daca se duce mai devreme decat noi si asta doare.

Dar un caine!… Get a dog! Merita.


4 Comments on “Caini si oameni”

  1. 1 Doru Oprisan said at 1:56 am on March 21st, 2007:

    Cats rule ! :D

  2. 2 Sunkissed said at 6:34 am on March 21st, 2007:

    nu stiu cum sa-ti spun dar NU :)

  3. 3 Andrei said at 4:06 pm on April 4th, 2007:

    Bullmastiffs rule !
    Ar trebui sa stiu, ca am 5 :))
    Am si pisici si pasari si pesti, dar tot cateii sunt cei care ma fac sa uit de toate grijile cind ajung acasa.

    Ca fapt divers, unul dintre cateii mei e fiul unui Max – o fi Max al tau ?

  4. 4 Sunkissed said at 7:13 pm on April 4th, 2007:

    prolific a cam fost Max al meu deci cine stie :D


Leave a Reply