Tag cu intrebari

Posted: March 26th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | No Comments »

…de la Licuriciu. No, sa incepem, dara.

Parca am mai facut chestia asta cu intrebari, alte intrebari ce-i drept dar nu refuz cand sunt rugata. Asa ca:

1. Vorba preferata: “colac peste pupaza”.

2. Vorba nesuferita: “bai, deci…”

3. Drogul favorit: cafeaua.

4. Zgomotul, sunetul preferat: pe cineva respirand langa mine.

5. Zgomotul, sunetul nesuferit: click click din mouse noaptea.

6. Injuratura sau blasfemia recurenta: Futu-i. Cu variante.

7. Pe cine punem pe viitoarea bancnota? Pe nimeni. O facem roz si fosforescenta.

8. Meseria pe care n-ati fi vrut sa o faceti: N-am lucrat dar nici n-as vrea sa fiu hingher.

9. Planta, arborele sau dihania in care v-ati reincarna: As vrea tot om dar de nu, un mar.

10. Presupunand ca Dumnezeu exista, ce v-ar spune dupa moarte? Aici ar trebui sa fiu originala insa cum nu mai pot azi cred ca mi-ar zice Welcome, in timp ce in spatele Sau arhanghelii se distreaza de minune.

Pe cine, pe cine sa mai taguim. Pe Woodisor si atat deocamdata.


chiul si messenger

Posted: March 26th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 4 Comments »

Azi chiulim! Si maine chiulim (partial). Miercuri n-avem de la ce sa chiulim insa chiulim si joi, ce mama dracului.

Sunt o lepra, sunt o chiulangioaica dar nu am pur si simplu chef si energie sa stau moale pe niste scaune din amfiteatre murdare sau sa ma inghesui in sali prea mici pentru seminarii, sa ascult aceleasi balacareli si sa ma mir de prostia unora, nu neaparat studenti. Inteleg ca cer prezenta, ce nu inteleg este de ce o cer acolo unde nu este justificata.

Sa ti se ceara prezenta pentru ca tu sa te duci, sa stai intr-o sala in care simti ca te-ai intors in timp si nu la modul placut, iar el, minunatul profesor, sa citeasca mot-a-mot de pe cursul sau in format pdf pe care mai are si bunavointa sa-l proiecteze cu font de 10 pe o panza prea mica – asta mi se pare nesimtire crunta. Si daca vorbesti si esti intrebat, de parca asta te incuie definitiv, de ce ai mai venit la curs, poti sa-i spui ca “pentru prezenta”? Poti, dar naiba te ia, il vezi cum se umfla ca un curcan suparat si incepe sa prolifereze amenintari care se incheie de obicei cu “n-o sa faceti nimic in viata asta”. Nu ma refer doar la un profesor in particular. Sau sa ti se ceara prezenta la seminarii la care si seminaristul pare mai plictisit decat tine ca se afla acolo, seminarii plictisitoare in care unii prezinta fara vlaga 10 pagini dintr-o carte si in care el, seminaristul, mai spune doua-trei chestii care de obicei n-au nicio legatura cu subiectul.

Cereti fratilor prezenta daca aveti de ce! Nu ca sa se umfle pipota in voi ca aveti studenti la curs. Sunt cursuri la care merg oamenii din placere, pacat ca sunt vreo trei astfel de cursuri in total la doua facultati. Dar s-au gasit fosilele si neica-nimenii din facultati sa se trezeasca fara prezente si singura masura pe care au putut-o gandi e sa ne sileasca sa venim.

Asta una.

De cand stau eu pe mess, cativa ani buni, observ fenomenul asta care se amplifica: lista mereu plina, statusurile mereu ocupate (chiar si la mine) si pofta de vorbit 0. Sunt oameni acolo cu care inainte vorbeam orice; acum nu ma pot hotari sa le zic macar “buna”. Oameni care acum au devenit niste fete galbene, niste poze luate de pe net sau uneori poze cu ei care-mi arata ca nu s-au schimbat deloc, oameni cu care daca m-as intalni pe strada probabil ca as sta foarte mult la taclale; asa, raman doar cu posibilitatea de a vorbi cu ei vreodata si cel mai des doar cu posibilitatea.

Sa stii ca as vorbi cu tine daca nu mi-ar fi frica de cat te-ai schimbat, daca te-ai schimbat. As vorbi cu tine insa asa cum o faceam inainte, la cafele, pe strada sau la plimbare. As vorbi cu tine astfel incat sa vad cum reactionezi fizic la fiecare noutate pe care ti-o mai spun, sa vad daca iti mai ridici spranceana, sa vad daca iti mai sta parul asa cum iti statea si sa vad daca cu adevarat imi zambesti, sa vad daca mai gesticulezi cum o faceai si sa pot vedea si ceea ce nu-mi spui.

Cred ca o sa las inventia asta blestemata pentru scoala si business si atat.