Uncategorized

Posted: April 14th, 2007 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit, Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | No Comments »

Vai voinicii mei, de mult timp n-am mai dat eu pe tarlaua mea ca sa va mai impartasesc detalii plictisitoare si revelatii neinteresante.

N-am facut nimic. Fireste, este imposibil sa nu faci nimic – sau daca ar ajunge cineva la performanta asta ar fi demn de toata lauda si stima. Am facut cu siguranta multe chestii insa uite ca n-am ramas cu nimic. In afara de acel sentiment placut si confortabil de “acasa”, de stat cu ai mei, cei care ma iubesc si ma inteleg si ma protejeaza. De pregatiri pentru Paste alaturi de ei, de toata frenezia aia din zilele care au fost, de mersul la biserica si de glumele de la masa de a doua zi. Asta a fost cel mai important si demn de mentionat lucru.

Apoi, am fost la doctor. La dermatolog. Nu, n-am bube, nu sunt (atat de) hidoasa, pur si simplu niste chestii pe care n-am vrut sa le tratez cu frunze de patlagina, untura de porc, zeama de varza si un picior de liliac. Cu ocazia asta am constatat ca la dermato e mereu coada.

Am frecat putin menta prin oras, am constatat ca singurul loc in care am putut merge dupa 12 in Pitesti este la ceainarie si ca mi se pare ca orasul ala se strange putin cate putin, devine din ce in ce mai mic. Sau, dupa masa de Paste, devin eu din ce in ce mai mare. Totul e posibil.

M-am uitat la un sfert de Oprah la o emisiune “hai sa slabim ca suntem o natie de americani obezi”, in care Oprah incerca sa o convinga pe tanti ca ea, tanti, e nefericita profund, da’ profund rau si ca d-aia mananca. Tanti parea sa nu inteleaga de ce nu intelege Oprah ca ea nu e nefericita, ba chiar e fericita tare. Am schimbat in cele din urma postul.

Am vazut “Un long dimanche de fiançailles“, care mi-a placut foarte, foarte mult. N-am mai avut rabdare sa vad un film de ceva vreme iar asta a intrat la tanc. Am mai vazut niste filme insa neimportante, printre care si The Squid and the Whale, care m-a lasat cam rece.

Am inceput si eu intr-un mare final sa citesc Asimov si so far imi place.

Astept vremuri noi. Vorba aia, la vremuri noi oameni noi. Vine un timp in care parca ai vrea sa cunosti alti oameni, sa ai si alti prieteni, sa faci si alte chestii. Nu vreau sa par fatalista, insa pe masura ce trec anii devine din ce in ce mai greu.



Leave a Reply