Ei da…

Posted: June 4th, 2007 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Zi inceputa destul de greu, pe jumatate pierduta. Ploaie cu soare si un taxi galben peste tot. Aproape am adormit cu vantul prin par si genunchii stransi pentru ca stateam in spatele soferului care avea scaunul foarte dat pe spate si mi-a spus sa ma mut pentru ca nu voi sta comod, moment in care eu i-am zis ca m-as muta daca nu m-ar durea tot corpul de oboseala. Saracul, cine stie ce a crezut ca am patit.

Treceam vajaind pe langa oameni si ii vedeam mici, mici de tot, aplecati, obositi, resimtind din plin efectele unei zi de luni fierbinte si molesitoare. Ma gandeam ca daca o sa continuu cu ceea ce fac, de fapt cu modul in care fac ceea ce fac, este posibil sa ajung si eu asa.

Viitorul e mare, incert si intotdeauna departe. Uneori pare un monstru, alteori un salvator, alteori amandoua. Depinde in ce zi a saptamanii esti, depinde cu cine ti-ai petrecut noaptea, depinde de modul in care poti sa-ti controlezi amintirile.

Una peste alta, aproape s-a mai incheiat o zi si, total fara legatura, simt ca am suferit o pierdere mare de tot pe care aproape ca am provocat-o si mai simt ca uneori tot ce trebuie ca sa te rupi de ceva este prezenta brusca si proaspata, langa tine, a opusului acelui ceva.



Leave a Reply