Cuvinte multe

Posted: June 12th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 2 Comments »

Ciudat cum uneori cuvintele ajuta, pentru mine este inca o revelatie chestia asta. Obisnuita sa ascund, sa ma feresc, sa duc singura anumite lucruri, insa ma mir, si culmea, cu oamenii care mi-au fost alaturi mereu, ca a verbaliza nu e un lucru rau, ca a spune ajuta. Asa ca in seara asta am chef sa scriu lung, personal si dureros, mai mult pentru mine

M-am plictisitit deja de ceea ce pot si ceea ce stiu ca pot. M-am plictisit in mediul in care sunt, m-am plictisit de inertia mea, de faptul ca o ascund sub vechea scuza ca fac doua facultati. M-am plictisit sa visez, noapte de noapte, aceleasi cosmaruri, m-am plictisit sa par puternica si indiferenta si vreau sa fiu asa, vreau sa inteleg lucrurile elementare pe care pana si copii de 10 ani le stiu mai bine ca mine.

Ce e mai important, vreau sa fac ceva cu mine si asta e cel mai greu. Mai degraba as modela o piatra cu mainile goale.

Nu-mi place ca sunt plictisita, ca nu-mi mai place nimic, ca citesc carti ale caror cuvinte trec prin mine de parca n-ar fi, sa ascult muzica ce nu mai trezeste decat nerabdare, sa nu mai scriu, adevarat, cu pixul pe hartie, cum o faceam.  Am vrut o data sa public ce scriam dar acum imi dau seama ca era mai mult pentru altcineva si nu pentru mine. Si am renuntat si din pacate am renuntat si la scris. Pot sa numesc cateva personaje care inca asteapta sa le scriu soarta. Au ramas asa, la jumatate de capitol. Mai sterg praful din cand in cand peste ele si atat.

Majoritatea oamenilor, aia normali, aia de dorm la ora asta sau se distreaza sau pana mea, nu se plang, pentru ca lor nu le-a fost luata felia de paine din fata. Lor nu le-a fost luat cuvantul din gura rostit pe jumate si sentimentul simtit pe jumatate. OK, stiu, pacat de mine ca asa sunt eu si inca dau vina pe asta, dar pana cand?

Si ce e mai rau e ca ma simt ca la 17 ani si nu-i mai am. Nu stiu daca e rau ca nu-i mai am sau ca sunt defazata temporal.

Pentru ca sunt. Defazata temporal. Si inca rau. Uneori imi doresc sa dau timpul inapoi, alteori sa il dau inainte mai repede; daca ar trebui sa fiu Cronos pentru o zi, s-ar duce dracului totul, lumea intreaga ar face combustie spontana.

Si nu, nu e PMS din pacate… as vrea sa scot tot si uite ca tot nu pot sa duc gandul pana la capat. As vrea sa existe niste clesti mitici din aia lungi, lungi, care sa scoata cuvintele si dracii din mine, toti o data. Sa fiu zen si usor tembela. Macar pentru o zi.

In alta ordine de idei, Pink Floyd e destul de potrivit acum. Nu mai e nicio lumina vizavi, e foarte liniste. As bea o cafea. Si as vrea sa am un sezlong si o pipa. Nu stiu de ce, dar mi se pare ca un sezlong si o pipa sunt niste accesorii foarte potrivite pentru depresii din astea.

Ah, ca m-am adus aminte, fara legatura dar asa functionez: trebuie sa-i raspund kawakawei cat rezist fara blog si trebuie sa spun ca si aici sunt anacronica; eu nu vad asta ca un blog, e spatiul meu pe care am decis sa-l fac public pentru ca anumitor ganduri nu le sade bine necitite. Nu ma intereseaza disputa blogger-jurnalist, nu ma intereseaza traficul, nu ma intereseaza un cod etic. Ma intereseaza ca ma simt bine aici, ca pot sa port un monolog sau un dialog, ca uite, pot sa scriu ca in asta-seara si maine poate sa ma distrez singura de ce-am putut sa scriu. Asa ca scriu cand si daca am ce. Cand o sa ma simt bloggerita din aia cu acte o sa anunt.

Si in final… lucrurile pe care le tii minte, am descoperit eu, sunt unele deosebit de ciudate. Te poti trezi ca-ti amintesti mai bine fata unui baiat din metrou decat fata unei persoane cu care iti impartaseai secrete intr-un timp. Asa ca daca ma mai apuca paranoia gen eu-n-am-facut-nimic-in-viata-ce-dracu-o-sa-le-spun-nepotilor, pot sa stau linistita: random, my friend, random.


2 Comments on “Cuvinte multe”

  1. 1 koma said at 9:24 am on June 12th, 2007:

    din contra!
    cred ca tocmai ce faci tu se cheama blog. au fost nenumarate discutii despre rolul si finalitatea unui blog si cred ca majoritatea aspectelor pot fi respinse alaturandu`le concepte deja existente, mult mai eficiente, mai putin aspectul de jurnal personal public, deci partea de dezvaluire spre public a unor zone intime, necunoscute inca.

    eu estimez ca in timp doar acestea vor rezista, restul ori se vor transforma in diverse afaceri, ori vor disparea.

    tot asa!

  2. 2 kawakawa said at 10:04 pm on June 23rd, 2007:

    Eu una apreciez un blog personal in masura in care autorul are curajul sa povesteasca lucruri personale (trairi, sentimente) pe care in mod normal nu ar putea sa le spuna in fata prietenilor sau confidentilor. Blogul tau ar trebui premiat pt cel mai sincer blog personal. Pe bune. Keep writin’!
    Scrisul pe blog este un mod de a scapa de stresul unei intamplari. Si oare nu te simti mai bine daca citesti ca si altii trec poate prin aceleasi probleme cu ale tale?
    Exemplu concret: multe parti din acest post al tau se potrivesc starii mele de acum: sunt plictisita si nimic din jurul meu nu ma binedispune. Sper ca nu-i depresie, PMS sigur nu, dar uite ca n-am puterea sa fac nimic concret pt mine de-a lungul zilei.

    Solutia? Cred ca o excursie la munte, ceva mult-mult diferit de atmosfera orasului.


Leave a Reply