Ce atata seriozitate dom'le

Posted: August 20th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | 1 Comment »

Hai sa ne dam cu totii cu curul de pamant. O natiune intreaga de monkey-see, monkey-do. Un bubuit permanent de la fundurile noastre care se izbesc de pamant. Un zgomot infernal al capetelor mari care gandesc si nu obosesc niciodata, un uruit permanent al mintilor care au mereu ceva la care sa se gandeasca.

Sau am eu alta idee.

Hai macar o zi sa nu mai fim seriosi, sa ne intoarcem in vremurile alea pe care le-am trait cu totii, alea ma, in care ne jucam unii cu altii fara consecinte idioate, in care uitam repede, in care bubele treceau mai iute, in care ii lasam pe altii sa se dea cu bicicleta noastra doar pentru ca ne rugau frumos, in care faceam schimb de jucarii fara ranchiuna si in care povestile aveau inca un farmec aparte. Cum ii zicea ma? A da. Copilarie ii zicea. Ce misto. Si cat ne-am departat, unii dintre noi, mai ales aia de se dau cu curul de pamant din orice, de ea.

Bai nene, nu stiu, dar eu una dau in mintea copiilor azi rau de tot. Ca si in alte zile de altfel, ceea ce ma ajuta sa nu innebunesc. Ceea ce va doresc si voua sincer


One Comment on “Ce atata seriozitate dom'le”

  1. 1 elena said at 7:39 pm on August 20th, 2007:

    unii suntem masochisti… cand dam cu lopetzica in nisip nu doare… ba mai mult… cum suntem totzi dahshteptzi si urbani inlocuim datul cu curu’ de pamant cu izbitul tamplei de partea exterioara a casei poporului… cea deh, zidul chinezesc e inca inaccesibil… da’ lasa domne ca inca mai mancam cu pofta placinta cu mere…


Leave a Reply