O barca, o camasa

Posted: August 21st, 2007 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, If only | 2 Comments »

Candva, de mult, am facut o fotografie. Nu mai stiu exact ce voiam sa surprind in ea, cred ca marea sau poate un copil sau poate zmeul lui; se dorea oricum o poza abstracta, de artist neinteles. Un an intreg m-am uitat la ea, am incercat sa-i schimb culorile, s-o fac sepia, sa-i fac tot felul de perversitati prin photoshop, ca poate-poate isi releva misterul. Simteam eu ca e ceva cu ea si nu stiam ce, miroseam ceva in ea si nu stiam ce.

Acum am gasit-o din nou, undeva, prin sute de alte poze si mi-am dat seama. M-a izbit ca un vant din ala de la rasarit, rece, pe care uneori il astepti sa-ti racoreasca fata arsa de soare si sa-ti limpezeasca gandurile. Pe barca din nisip pe care eu am facut-o centrul pozei mele “artistice” se afla pierduta o camasa cadrilata. Ca acelea pe care le purta cineva vara asta, ca aceea care mi-a atras atentia cand l-am vazut, ca cele pe care le-a purtat si care m-au intrigat pentru ca erau moi si cumva miroseau a o casa undeva, departe, a liniste si a curat. Si totul e si mai frumos si mai misterios si mai a “noaptea de sanziene” asa cu cat abia acum misterul pozei aleia a reusit sa fie descifrat. Printr-o simpla trecere a cuiva prin viata mea. Recurenta, coincidenta, intamplare simpla. O lamurire, pur si simplu. Si imi e clar ca de acum o sa mai gasesc semne din astea, in poze, in nisip, in ploaie sau pe cine stie ce afis lipit de un stalp oarecare, fara sa le caut, fara sa le chem.


2 Comments on “O barca, o camasa”

  1. 1 koma said at 1:18 pm on August 21st, 2007:

    mrrr. e trista fata! nu mai cauta semne, apuca`te din nou de poze artistice

  2. 2 Sunkissed said at 1:22 pm on August 21st, 2007:

    nu e trista fata, deloc azi. si oricum nu le caut, doar stiu ca sunt acolo, ceea ce e reconfortant :)


Leave a Reply