O boaba, doua boabe…

Posted: September 3rd, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

Ma simt de parca trebuie sa inot intr-o galeata.

Explicatie: ca tot studentul, mai trebuie sa dau si eu o restanta, o atentie, o maslina. Anul asta se desfasoara drama in ‘t-spe acte si 450 de pagini numita sugestiv “Dreptul comunicarii sociale”. Tin sa mentionez pe aceasta cale ca pregatirile pentru acest moment crucial din viata mea au inceput inca de la jumatatea lunii trecute. Cand am scos cartea la imprimanta.

Azi, cu 4 zile inainte de eveniment, am zis sa nu fiu totusi in halul asta de nesimtita si sa ma apuc.

Si ramane un mister inca pentru mine faptul ca reusesc sa citesc carti de 800 de pagini in trei zile si sa mai si retin ceva si ca azi toata ziua am pus cap la cap abia 125 de pagini din care nu cred ca a ramas mare lucru.

Acum mi-am amintit deviza studenteasca “de maine…”, spusa pe un ton cat mai viking. Ei bine, de maine dau gata balaurul cu 7 capete!…


Cafea/2

Posted: September 3rd, 2007 | Author: | Filed under: On the eighth day God created coffee | Tags: | No Comments »

pentru mihaela

e luni dimineata si-amandoi
alunecam din versuri calde si moi
in ceasca de cafea ce-o purtam mereu cu noi
visul se sfirseste, lumea se tampeste
ce dor imi va fi de tine, ce dor imi va fi de noi
cand cafeaua se va sfarsi,
cand noi nu vom mai fi.
canta-mi cantecul meu, canta cantecul tau.
poate se nimeresc, poate se impletesc
da-mi putin din lumea ta, da-mi o gura din cafeaua ta
poate se nimeresc, poate se impletesc.


Cafeaua de luni

Posted: September 3rd, 2007 | Author: | Filed under: On the eighth day God created coffee | No Comments »

Si cafeaua de luni are alt gust. Cafeaua de luni e grabita, e sarcastica, e ironica si usor nevrotica. Lunea iti vine sa iei cana de cafea cu o mana de Hulk, s-o strangi zdravan cu toate degetele si sa iei o gura sanatoasa ca de rachiu. Nu-ti vine sa fii delicat lunea in ceea ce priveste cafeaua.

Cafeaua de luni e putin agitata, motiv pentru care scapa hartiile pe jos tot timpul. E trezita de dimineata si asta ii ia putin din aroma. E rigida si uneori miroase a dosar de carton.


Tuesday people

Posted: September 3rd, 2007 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | 2 Comments »

Am cumparat o carte ieri; am simtit ca trebuie sa o am. Nu m-am inselat. E ceva cu cartile astea dom’le, care apar cand trebuie, am mai zis.

“Marti cu Morrie”, de Mitch Albom, este povestea unui profesor care sufera de ALS si, pus fata in fata cu iminenta sa moarte, invata sa traiasca si in acelasi timp da o ultima lectie unui student care la randul sau a uitat sa traiasca.

Cartea asta mi-a adus aminte de multe lucruri. De faptul ca, pana la urma, ceea ce ne leaga indubitabil pe toti oamenii este faptul ca toti ne nastem si toti murim, indiferent ce facem intre timp. Mi-a adus aminte de ceea ce tocmai discutam cu un prieten chiar duminica, si anume ca traducerea literara a cuvantului “sensei” este “cel care iti arata” si de faptul ca un profesor asta face, iti arata ceea ce el deja stie, te indruma, nu are cum altfel. Mi-am adus aminte de spusele unui foarte drag profesor de acum un an, cum ca marea deficienta a oamenilor este ca judeca viata numai din perspectiva vietii si ca, daca am putea face asta si din perspectiva mortii, adica a celor doua experiente extreme prin care trec toti oamenii, am fi completi. Mi-a adus aminte de cum e sa stii ca mori, cum in fiecare zi care te apropie de moarte este inca o zi care-ti mai dezvaluie putin din frumusetea vietii. De cum se descurca un copil cu faptul ca stie ca cineva drag o sa moara. Mi-a adus aminte de curajul care este caracteristic familiei mele, inca de demult, de cum se infrunta totul cu zambetul pe buze, de cum se stie prea bine ce e implacabil si ce nu si de cum asta iti face viata mai frumoasa. M-a ajutat sa inteleg mai bine ceea ce credeam ca deja am inteles si macar din punctul asta de vedere cartea asta a insemnat enorm pentru mine, am simtit-o la un nivel foarte personal.

“Death ends a life, not a relationship.”