Tuesday people

Posted: September 3rd, 2007 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | 2 Comments »

Am cumparat o carte ieri; am simtit ca trebuie sa o am. Nu m-am inselat. E ceva cu cartile astea dom’le, care apar cand trebuie, am mai zis.

“Marti cu Morrie”, de Mitch Albom, este povestea unui profesor care sufera de ALS si, pus fata in fata cu iminenta sa moarte, invata sa traiasca si in acelasi timp da o ultima lectie unui student care la randul sau a uitat sa traiasca.

Cartea asta mi-a adus aminte de multe lucruri. De faptul ca, pana la urma, ceea ce ne leaga indubitabil pe toti oamenii este faptul ca toti ne nastem si toti murim, indiferent ce facem intre timp. Mi-a adus aminte de ceea ce tocmai discutam cu un prieten chiar duminica, si anume ca traducerea literara a cuvantului “sensei” este “cel care iti arata” si de faptul ca un profesor asta face, iti arata ceea ce el deja stie, te indruma, nu are cum altfel. Mi-am adus aminte de spusele unui foarte drag profesor de acum un an, cum ca marea deficienta a oamenilor este ca judeca viata numai din perspectiva vietii si ca, daca am putea face asta si din perspectiva mortii, adica a celor doua experiente extreme prin care trec toti oamenii, am fi completi. Mi-a adus aminte de cum e sa stii ca mori, cum in fiecare zi care te apropie de moarte este inca o zi care-ti mai dezvaluie putin din frumusetea vietii. De cum se descurca un copil cu faptul ca stie ca cineva drag o sa moara. Mi-a adus aminte de curajul care este caracteristic familiei mele, inca de demult, de cum se infrunta totul cu zambetul pe buze, de cum se stie prea bine ce e implacabil si ce nu si de cum asta iti face viata mai frumoasa. M-a ajutat sa inteleg mai bine ceea ce credeam ca deja am inteles si macar din punctul asta de vedere cartea asta a insemnat enorm pentru mine, am simtit-o la un nivel foarte personal.

“Death ends a life, not a relationship.”


2 Comments on “Tuesday people”

  1. 1 raul said at 3:08 am on October 14th, 2007:

    Aceasta carte ar fi trebuit sa aiba ca subtitlu “cum sa mori pozitiv”.
    Din nefericire,eu nu ma numar printre cei 2 milioane de cititori carora cartea acesta le-a schimbat viata, insa constat cu oarecare mandrie ca nu am o existenta prinsa intr-un sablon motivational american.
    Mitch a mai scris un best-seller numit “Cei 5 oameni pe care i-am intalnit in rai”. Nu stiu daca este continuarea lui “Marti cu Morrie”.

  2. 2 Sunkissed said at 4:02 pm on October 14th, 2007:

    am citit-o si pe aia, nu e continuare, dar trateaza aceeasi tema.
    sablone sau nu, pentru mine cartea asta a insemnat destul fie si numai pentru ca am reusit sa inteleg mai bine gesturi si cuvinte ale tatalui meu din ultima perioada.
    mersi de trecere!


Leave a Reply