You're not sane… yet!

Posted: September 4th, 2007 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | No Comments »

Plecat de acasa, iti faci o casa peste tot. Sau ma rog, peste tot unde ai vrea sa stai mai mult. Caci talpile te mananca, viziuni sunt atat de multe si timp atat de putin pentru a le urma! Culorile nu sunt prea clare, doar cele din ceilalti oameni. Pe care le vede mai clar decat ei sau decat cei care le-au pus acolo. Pe care le picteaza in sufletul lui. Asa cum pe trupul lui picteaza bucatelele de ‘acasa’ pe care le gaseste pe drum. Sunt culori care-l bucura, culori care-l umplu de lacrimi, in fiecare zi altele. E atat de mult de cautat in lumea asta mare! Sunt mii de pasi ce trebuie facuti. Sunt mii sii mii de usi pe care scrie, ca-n ‘Lupul de stepa’: doar pentru nebuni. Trebuie sa-si asume cineva si responsabilitatea de a deschide usile astea. Si cu cat pleci mai mult, cu atat te destabilizezi mai mult, cu atat incepi sa te clatini pe sfoara pe care ai ales sa mergi. Dar nu te poti opri si nu te poti intoarce, caci asa ai ales si asa te cheama drumul. Poti insa sa mai speri ori ca se va stabiliza sfoara de una singura, ori ca vei gasi coltisorul ala pasnic in care sa vrei sa ramai. In ambele cazuri, trebuie sa mergi mai departe. Si daca tot mergi, poti sa te uiti la culorile din oameni, sa le privesti cu drag, sa le mai povestesti ceva despre ei ce nu vor sa auda dar stiu ca e adevarat si sa te rogi pentru ei cand mergi pe sarma.



Leave a Reply