One way track

Posted: September 18th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Am racit iar, inainte de a pleca la mare. N-are nimic zic, pentru ca tot ma duc, vorba aia, cu un picior in groapa si cu altul in tren.

Astept sa inceapa scoala. E ca si cum astept sa incep si eu. Vacanta asta m-a rupt in mii de bucati. Am fost in toate vagaunile in care nu mai intrasem de ani de zile. Am plecat din locuri de unde nu credeam ca o sa plec vreodata. Am facut lucruri, am cunoscut oameni, n-am mai cunoscut oameni, mi-am luat inima de pe jos, am sters-o de praf, am pus-o la loc si sper sa functioneze. Au fost zile in care m-am urat ca sa ajung acum la performanta de a-mi fi drag de mine. Am evoluat, zic eu, destul. Am plans. Am ras. Am fost data la o parte. Am fost pusa intr-o alta parte. Am vazut zambete si fete si gesturi ale oamenilor cunoscuti de parca le vedeam prima data; si de rau dar mai ales de bine. M-a topit caldura, mi-a dat aripi marea, m-am intors in liceu atat cat trebuie sa ma intorc, mi-am schimbat privirea, mi-am schimbat modul in care vorbesc. Vara asta a fost extrem, extrem de priceputa sa ma dea peste cap ca un carusel dement si cinic.

Insa totul a fost spre bine. Spre un mare bine. Dar gata. Vreau sa inceapa toamna, prima toamna din restul vietii mele ca sa parafrazez.  Vreau sa ma bucur de noua mancarime pe care o simt in talpi si sa profit de ea. Vreau frunze galbene, mers la scoala, trezit de dimineata dar nu prea des, iesiri in oras planificate dupa seminarii, vreau putin din ce-a fost inainte si mult din ce va fi. Am obosit pe dinauntru, m-am epuizat. E ciudata starea asta; pe de o parte chiar am obosit, pe de alta simt ca mai pot si ca am gramezi de energie. Dar altfel.

Mai ziceam eu o data, curaj indiferent unde o apuci pentru ca nu stii ce-ti iese in fata pe drum. Balaurul cu sapte capete, zgripturoaica, fat frumos… trebuie sa stii sa te descurci cu toate.



Leave a Reply