Mi-e frica

Posted: September 27th, 2007 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Asta pentru ca tot vorbeam de curaj mai devreme… Oricum, merg mana-n mana.

Ma asteapta multe multe lucruri, o stiu, nu e nevoie sa mi se zica. In mintea mea e plin de semne, de lumini de avertizare si de chestii de genul asta.

Si mi-e frica. Si nu mi-e frica sa-mi fie frica. In ultimul timp lucurile pentru mine au intrat pe fagasul lui “si ce?”. Si ce daca mi-e frica? Si ce daca dau gres? Si ce daca ma impiedic? Am ceva de invatat din fiecare pas, fiecare dat inapoi, fiecare esec. Si avand in vedere ca, din pacate, mi s-au intamplat niste chestii de care mi-era cel mai teama si care as fi dat orice sa nu se intample si totusi am supravietuit, am crescut, am evoluat, nu mai dau inapoi asa usor.

Oamenii cred ca un “si ce?” implica sa nu-ti fie frica, sau ca sa ai curaj exclude cu totul teama. Nu e adevarat; daca ar fi asa ar fi vorba doar despre inconstienta. Poate sa-ti fie nu numai frica, ci si groaza. Este insa vorba de cum alegi sa privesti frica asta. De cum alegi sa o intelegi. Asta separa curajul de inconstienta: acceptarea fricii si gasirea de metode care sa te ajute totusi sa treci peste ea.

Inainte frica ma facea sa dau inapoi. Acum merg inainte si vad ce se intampla cu ea si cu mine, unde ma duce, unde o duc. Si mai ales, cum ma raportez la ea si ce am de invatat.

De multe ori mi-e frica. Acum ma tot gandesc la ce urmeaza sa se intample, ma gandesc ca vreau sa se intample si la ce misto o sa fie cand frica se va evapora.



Leave a Reply