Ieri

Posted: October 12th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | 2 Comments »

Ieri a fost o zi frumoasa pentru ca a fost soare.

Acum punem punct si o luam de la capat.

Ieri a fost o zi de cacat!

Mi s-a stricat telefonul alaltaieri. Hm, zic, il duc la service, se repara, respiram adanc, maine va fi mai bine.

Dar nu. Ziua a inceput apoteotic cu miros de pipi de caine si o balta foarte mare in fata liftului in care aproape am calcat dar nu sunt din fericire atat de mioapa. A continuat cu observarea afisului groazei, cum ii zic eu, cum ca IAR se fac reparatii si IAR n-o sa am apa calda. Apoi am dat un tur de Bucuresti: am fost pana pe Vasile Milea la sediul Vodafone ca acolo am fost indrumata numai ca acolo nu mai fac reparatii, apoi am ajuns cu chiu, cu vai si cu multe schimburi de metrou pana la Stefan cel Mare unde este service-ul si unde era sa fac atac (convenabil, ca eram langa spitalul de urgenta) cand mi s-a zis ca nu repara modelul meu de telefon si ca trebuie sa ajung pe strada Teodosie Rudeanu. Nervi, draci, “de ce mie, de ce azi” si unde dracului e strada aia. Telefoane disperate la prieteni din care, nervoasa fiind, n-am inteles ce e cu strada asta si ce vrea de la viata mea, plus o cafea amanata cu trei ore pentru asta. Intre timp vorbesc si cu mama la telefon ca sa aflu ca si masina familiei a luat-o razna, are o criza de personalitate si nu mai vrea cu niciun chip sa porneasca. Minunat, zic printre dinti. Ajung acasa (am uitat sa mentionez: nemancata si nebauta cafea) unde balta din fata liftului fusese luata in picioare de multi oameni si liftul duhnea. Zic sa fac dus, uit ca nu am apa calda, dau drumul la robinet, aud binecunoscutul de acum “ghhhrhhahahahhhhr”, urlet animalic de leu turbat. In fine, caut pe net strada, care este fix langa primaria sectorului 1. Primarie la care ajung cu 282-ul in 15 minute. Sa nu razi? Ah?

Azi am fost sa-l iau si mi s-a zis ca e grav, pe tonul ala cu care vorbesti despre oamenii bolnavi. Ma mai duc o data la 4 si daca nu si nu imi dau altul nou.

Dar cum Silvia e monument de inteligenta, a uitat sa salveze numerele din telefon in sim, de fapt nici nu s-a gandit la asta. Asa ca o gramada de numere de care nu mai am cum sa fac rost – gone, dissappeared, la revedere, ciao. Sa nu razi? Ah?

Si ca sa nu mai spun ce mult ii place Silviei sa se plimbe prin Bucuresti vreo 3 ore si ca sa nu mai mentionez simtul ei de orientare atat de dezvoltat incat se rataceste in propria-i casa uneori. Toata lumea in cor: ahahahahaaaahahaha.

Dar totul e bine pana la urma cand se termina cu acea cafea amanata dar atat de buna, cu papa la Soni, cu bere rece si buna, cu prietenii psihopati, cu negadilat, cu povesti despre furnici si ibrice de cafea miiiici miiiici si cu ras isteric la 3 dimineata langa o Fely obosita tare care mai avea putin si dadea cu mine de pamant.

Iar azi ma asteapta mersul cu trenul, frunzele galbene si acasa.


2 Comments on “Ieri”

  1. 1 Cineva said at 10:50 pm on October 12th, 2007:

    saptamana care se incheie a fost foarte buna pentru mine. probabil totul se face prin compensatie, nu se pot simtii excelent toti oamenii … sa nu ma urasti :P

  2. 2 Sunkissed said at 4:01 pm on October 14th, 2007:

    dar de ce sa te urasc, ma bucur chiar ca cineva a avut noroc de data asta si a scapat cu bine :D si la mine incep sa se indrepte lucrurile, macar mi-am recuperat telefonul


Leave a Reply