Trecand de limite

Posted: October 14th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Am senzatia ca am descoperit roata. Dar pun pariu ca roata mea e mai frumoasa!

Am avut un weekend foarte linistit, ca sa puna capac la zilele de rahat ce l-au precedat. M-am gandit insa prea mult, mi-am amintit prea mult, am trecut pragul ala pe care daca-l trec e grav, redevin mica, de 17 ani si depresiva. M-am gandit la oamenii care nu sunt iubiti si ar avea atata nevoie de asta, la oamenii care nu stiu sa primeasca iubirea si fug de ea ca dracul de tamaie, la oamenii care dau prea multa pe unde nu trebuie si e aruncata la cos ca o hartie murdara si mototolita, la oamenii care nu dau deloc si devin mici si rai si meschini, la oamenii care ar da orice sa poata darui dar ceva din ei ii tine inapoi ca o gheara malefica.

M-am gandit la toate astea in timp ce privirea mea cuprindea o pata uda de pe tavan, semn ca e ceva in neregula cu tabla de pe casa si deci ca saptamana care a trecut a mai lasat ceva urme, m-am gandit la cum ma simteam eu in echilibru cand eram cel mai dezechilibrata din lume, la cum ma simteam in siguranta cand eram atat de expusa, la cate am invatat si doamne la cate mai am, la cei care inca nu au invatat si ar trebui, la daruit si primit si alte din gama. Ploua infernal, vorba cantecului, eu depaseam limite, uitam de mine undeva si a cazut prima lacrima. Prima lacrima de toamna.

Dar cum toate trec dimineata a adus cu ea soare si cafea buna, un tren plin, un strat de fard de obraz si nu ma refer la machiaj, un oftat prelung urmat de un zambet si cina in familie cu prietenii psihopati spre care ma voi indrepta de indata ce termin de scris.



Leave a Reply