Happy hour

Posted: November 4th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 2 Comments »

Intre niste momente mai mult sau mai putin de mizerie pe care ti le faci cu mana ta, pe care ti le pune toamna in brate sau pe care le gasesti pe strada si le iei acasa, universul are acea chestie minunata care uneori mai si functioneaza, pe sistemul “insert coin”, numita legea compensatiei.

Asa eram eu ieri, putin deprimata, dupa cum se vede, ca nu ma pot abtine sa nu-mi vars amarul pe niste taste care n-au saracele nicio vina. M-am decis sa-mi iau inapoi bucataria, devastata de Bob, soricelul simpatic care si-a facut casuta in sertarul meu, sperand ca cele doua saptamani de cand mananca periodic otrava de am terminat si punga au avut finalul asteptat de mine si temut de el. Ei bine nu, Bob nu a murit, sau daca a murit s-a evaporat, asa ca banuiesc ca a plecat pe unde a venit, printr-o gaura de sub chiuveta.

Exceptand chestiile adorabile cum ar fi Cif si Domestos si pielea de pe mainile mele cazand stat cu strat, am considerat ca ar fi cazul sa scot si capcana ingenioasa pe care o pusesem si care e cam asa: un vas adanc cu susul in jos, sprijinit pe o nuca, in nuca infipta o scobitoare, la capatul opus al scobitorii o bucata de carne de pui, la gratar, nici prea iute nici prea dulce, o minunatie. Ideea: Bob mananca puiul, misca nuca, e prins sub vas.

Dar bunul meu prieten Bob… a reusit sa manance carnea fara sa miste nuca. Fapt ce mie mi se pare de neimaginat. Am ramas ca vitica la poarta noua, uitandu-ma la scobitoarea acum goala, la nuca ramasa nemiscata si am ras de una singura in genunchi in bucatarie vreo jumatate de ora.

Acum ca am inapoi bucataria, vasele puse la loc (doamne, ca multe farfurii si farfurioare si oale si cani si tacamuri avem pentru doar doua fete care nici nu gatesc mare branza si mananca fiecare cand isi aduce aminte-eu/uita de dieta-ea) si in general curatenie, mi-e dor de Bob.

Bob, tot respectul! You shall be missed… asta daca suntem de un optimism debordant si chiar credem ca ai plecat.


2 Comments on “Happy hour”

  1. 1 ionut.m said at 1:10 am on November 5th, 2007:

    Si uite asa, soboletele malefic pe care il doreai exilat in ceruri s-a transformat peste noapte in simpaticul Bob, prieten inteligent si devotat, chiar daca acum zburda prin vecini pana la ore indecente. Nu suna la fel si povestile siropoase cu final asteptat in care unul din personaje vede in celalalt ce trebuie dupa multe peripetii si eforturi supradimensionate? Is this life or what?

  2. 2 Sunkissed said at 1:16 am on November 5th, 2007:

    viata, da, o felie chiar sanatoasa din ea si vine de la un mic soarece gri si cu tupeu :)


Leave a Reply