A dracului de tigaie

Posted: November 16th, 2007 | Author: | Filed under: La naiba! | 4 Comments »

De ce nabii nu reusim sa spunem ceea ce vrem cu adevarat? De ce suntem exact ca iepurasul ala din banc?

*Banc:

Era o vreme cand prin padure bantuia o saracie lucie. Ce mai, nu se gasea aproape nimic de mancare. Intr-o buna zi, un iepuras anemic si infometat se plimba visand la morcovi, varza si alte delicatese. Cand, dintr-o data, ce-i vazura ochii? In mijlocul drumului zacea un cos cu oua.
Iepurasul se freca la ochi, se ciupi de urechi sa se trezeasca si vazand ca nu are halucinatii se apropie, pipai si exclama: “Este!”
Dupa ce isi reveni din socul suferit iepurasul incepu sa numere ouale…Erau 50. Iepurasul incepu sa-si faca planuri cum sa le gateasca mai bine si ajunse la concluzia ca solutia optima este omleta. Plin de bucurie iepurasul se indrepta spre casa cand il fulgera un gand: “bine, dar el era un iepuras mic si in tigaia lui nu ar incapea o omleta de 50 de oua.”
Apoi iepurasul isi aminti de prietenul sau ursul care, fiind asa mare trebuia sa aiba si o tigaie pe masura in care iepurasul si-ar fi putut face omleta dorita. Asa ca iepurasul pleca la urs sa-i ceara tigaia. Pe drum incepu sa se gandeasca:
“Ursul ma va intreba la ce-mi trebuie o tigaie asa mare…Hmm…daca imi zice sa-i dau 10 oua?
Iepurasul se gandi ca ii mai raman 40 care ar fi fost oricum destule pentru el. Mai merse ce mai merse cand un alt gand ii trecu prin cap:
“Bine, dar daca imi cere 20?…Eh, oricum, si 30 de oua mi-ar ajunge sa ma satur”.
Dar peste putin timp se opri din nou:
“Dar daca imi cere 30 de oua?…Imi raman 20…Ma satur si cu atatea.”
Si apoi iar se opri:
“Bine, dar daca imi cere 40 de oua …dar daca mi le cere pe toate si nu mai imi ramane nimic?”
Intre timp, iepurasul ajunsese la casa ursului. Suna furios la usa lui si cand ursul, nedumerit, ii deschise usa, iepurasul tipa la el:
“Auzi ursule, ia mai du-te dracului cu tigaia ta cu tot!!!”

Gata banc. *

Cam asa si noi, desi contextul nu e mereu acelasi. Plecam de-acasa cu ganduri, sperante, cuvinte ce vrem cu tot dinadinsul sa le spunem celorlalti. Plecam cu o nestramutata convingere ca suntem sinceri, ca noi nu ne ascundem dupa deget, ca o sa reusim sa spunem, balbait sau nu, ceea ce chiar vrem sa spunem. Pe drumul asta dintre mintea noastra si ceilalti se petrec insa lucruri ingrozitoare. Apar presupozitiile alea care nu au niciun rost in afara de aparitia ridurilor si dracilor care fac misto de noi, apar toate acele “dar daca…” care nu-si au niciun rost, apar tot felul de scenarii teribile in care ceea ce spunem este in asa hal rastalmacit incat viata noastra e distrusa si avem noroc ca nu mai putem fi batuti cu pietre in piata publica. Avem asa de putina incredere in ceilalti? Atat de multe panici am strans in buchet in mintea noastra? Asa de mult conteaza ce ar crede ceilalti incat nu mai reusim sa articulam ceea ce chiar vrem?

Ia mai da-le-ncolo de tigai si de ascunzisuri!


4 Comments on “A dracului de tigaie”

  1. 1 iulia said at 6:44 pm on November 16th, 2007:

    asa de mult, DA! si e de cacat dar in viata tre’ sa mai bip si bip!

  2. 2 Sunkissed said at 7:12 pm on November 16th, 2007:

    bai dar ce bine ar fi daca… daca am avea tupeu, ma, aia!

  3. 3 UnCopilutz said at 6:22 pm on November 17th, 2007:

    Despre ce tot vorbesti cand tu nici n-ai oua?! :)

  4. 4 Sunkissed said at 5:29 pm on November 18th, 2007:

    bai, asa-i, e cam trist ca n-am oua. trebuia sa gasesc alt banc, la naiba!


Leave a Reply