Ei, ce ploaie si ce vant, mama lui

Posted: November 18th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 5 Comments »

Picture this:

O tanara domnita, adica eu, decide ca e cazul sa umple un frigider cu bunatati (ca sa nu mai zicem nimic de faptul ca abia astepta sa-si cumpere o ciocolata amaruie, de la Heidi, d-aia Dark Intense. In fine). Pleaca ea deci, desi stia ce viscol ingrozitor e afara. Urat, mai copii, urat tare! Un vant de ti se zguduie hipotalamusul si mai multe nu.

Ajunge domnita la magazin cu chiu, cu vai (doamne ce expresie cretina), face cumparaturile si, avand creierul inca inghetat, decide sa puna chestiile in multe pungi, sa nu se amestece unele cu altele, ca cine stie ce se poate intampla, bate iaurtul mar branza. Bun. In drum spre casa, natura decide sa faca nitel misto de eroina noastra si sa-i trimita niste rafale de vant ingrozitoare s-o insoteasca pana la bloc, nu cumva sa se simta singura.

Jur ca era sa ma ia pe sus! Inteleg ca am slabit ca un cal de curse vara asta, dar chiar sa ma ia vantul pe sus?! Zau asa. Si povestea nu se termina aici ca daca se termina era perfect. Nuuuu… Vantul a decis ca-i place foarte mult sapca domnitei asa ca a plecat cu ea. In incercarea de a prinde sapca (care nici macar nu era a ei, era subtilizata cu grija din cuier), domnita se gandeste sa dea din maini, maini in care avea pungi, pungute si altele si, de parca n-ar fi fost de ajuns, asa cum i s-a mai intamplat o data dar n-a tras invatamintele cuvenite, domnita aluneca foarte gratios pe o frunza.

Acum inchipuiti-va in slow motion: domnita blondina cu parul zbuciumat, patinand pe o frunza, apucand in cele din urma cu o mana sapca, fara sa tina cont ca in respectiva mana se aflau doua pungi cu 200gr de muschi Azuga, un ou Kinder, 300 gr telemea si doua iaurturi normale de la Danone, chestii care evident ca au fost luate de vant si proiectate spre fata domnitei cu pricina, incercand din rasputeri sa nu cada, in timp ce vantul ii suiera agale la ureche ceea ce nu cred ca erau soapte de amor.

Asta ca sa puna capac unei zile in care domnita a inteles pe deplin ce inseamna sa ingheti bocna pe un peron, plouata si la propriu si la figurat, asteptand un tren care a gasit de cuviinta sa intarzie si care mai era si plin ochi si cum domnita are ochelari care au fatidicul obicei de a se aburi de emotie cand dau de caldura, si-a mai gasit si cu maaare dificultate locul. Si as putea sa zic chiar cu chiu, cu vai, ca s-au auzit destule dintr-astea cand domnita, indemanatica, se mai izbea de vreo valiza mare pusa pe culoar.

Domnita crede trei chestii: 1. e naspa sa fii Mioara Roman, care a declarat ca si-a dat seama ca nu mai are un barbat langa ea cand s-a spetit sa care singura un bax cu apa minerala (umm.. oare locul gol din pat n-a tras-o de maneca inainte? Intreb si eu); 2. toamna chiar are un simt al mistoului bine dezvoltat, ascuns printre melancolii si altele din registru si 3. memoria ii joaca feste de vreme ce a uitat sa ia taman ciocolata aia.


5 Comments on “Ei, ce ploaie si ce vant, mama lui”

  1. 1 fely said at 7:56 pm on November 18th, 2007:

    partea buna e ca domnita a ajuns acasa intr-o singura bucata, alimente intru infruptarea dansei se mai gasesc la magazin si cu ocazia asta domnita a reusit sa isi inveseleasca prietena care a facut un efort considerabil sa ajunga la calculator…simtind, parca, povestea.
    mercic.
    au, buba:)

  2. 2 UnCopilutz said at 10:03 pm on November 18th, 2007:

    Jos palaria. Cum care palarie?

  3. 3 Dan said at 11:05 pm on November 18th, 2007:

    Citind cele de mai sus, mai ca m-am simtit vinovat ca tocmai am terminat a doua ciocolata pe ziua de azi…note to yourself: buy chocolate on Monday :P

  4. 4 Sunkissed said at 11:25 pm on November 18th, 2007:

    fely, ma bucur ca mai distrez oamenii :D
    UnCopilutz, nici palarie n-am, si pe-aia as fura-o
    Dan, maine primul drum e la ciocolata. mi-am luat eu ou kinder dar nu suplineste nici pe departe minunatia aia

  5. 5 Di said at 11:45 am on November 19th, 2007:

    you just made my day!! :))
    asta imi aduce aminte ca probabil in momentele in care tu te luptai k vantul si incercai sa nu il lasi sa te subjuge eu eram in masina, speriata ca se clatina saracutza de mama focului….si atunci am hotarat sa ma inchid in casa fara ciocolata, fara nimic altceva…..desi acum te urasc ca ai scris despre deliciul acela…


Leave a Reply