Halucinant

Posted: November 30th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

Ma desprind azi de pat si de ganduri, eu si toxiinfectia mea alimentara cu care ma cam imprietenisem, sa ma plimb pe la oameni.

Si cum atunci cand ghidul nebunilor se intalneste cu toxiinfectia alimentara si dau petrecere in mintea si corpul Silviei, nimic nu poate sa mearga bine. Nici macar traficul in Bucuresti. Dar tot e bine. Nici cu o seara intreaga de comedii nu ma distram atata.

Lasand la o parte clasica “drum de 5 minute facut in juma’ de ora”, lasand la o parte diversitatea de oameni din 282 – de la batranii care se plimba pana la oameni cu diplomat si sapca Mike, de la emo kids pana la copii de 2 ani care trebuie sa-si strige oful, de la pustani de-a opta cu ghiozdan plin si povesti despre gagici pana la bunicuta care citea Ziarul Financiar; ei bine, lasand la o parte toate astea, azi pe drum am avut parte de un blocaj din poveste. Nici Fratii Grimm nu s-ar fi descurcat mai bine.

Pai a fost o Dacie care a facut pana, bietul sofer caznindu-se sa o impinga undeva departe de lumea dezlantuita si de injuraturile celorlalti, cu precadere cele ale taximetristilor in a caror statie voia sa se bage. Apoi au fost trei 41 unul dupa altul care doreau si ele sa treaca, daca se poate, prin intersectie, numai ca nu prea se putea. Apoi o masina din aia de transporta alte masini, nu stiu cum se cheama, se straduia sa treaca neobservata si nu-i prea iesea figura pentru ca nu se inscrisese bine pe banda. Apoi a fost un camion, de bere, parca, un camion ce nu-si mai gasea locul si a ramas undeva, in diagonala pe strada (asta a fost momentul cand mi-am dat castile jos, pentru ca situatia devenise interesanta si soferul de autobuz se facea auzit in ciuda castilor mele. Avea ceva cu mortii si ranitii soferului de camion). Apoi, undeva, in departare, se auzi o sirena. O ambulanta care dorea si ea un pic de loc cat sa treaca.

Nu e de mirare ca undeva pe acest traseu, cand lucrurile intrasera intr-o nemiscare minunata si eu ma gandeam ca as fi putut sa merg pe jos daca as fi putut sa merg pe jos adica daca nu mi-ar fi fost rau si ma gandeam ca ce bine ca am fost fata prevazatoare si mi-am luat o banana in geanta sa am ce manca in caz ca situatia devine disperata; asadar, nu e de mirare ca soferul de autobuz a clacat, si-a deschis usa, s-a asezat pe bordura, si-a aprins o tigara si a privit in departare, sperand la un verde permanent…

Halucinant drum, va zic. Mai ca mi-e frica de ziua de maine cand trebuie sa merg si cu trenul!



Leave a Reply