Ameteala

Posted: December 8th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

O chitara sta sprijinita de un scaun. Oare mai vine o data? Cheful incepe sa scoata timid capul, ia te uita, ma si mir, avand in vedere dracii care ma insoteau la iesirea din casa. Dar uneori o iesire cu gagicile e tot ce-ti trebuie. A, uite ca vine. Canta. Dar ce e asta? Rahat, imi vine sa plang. Oare cum o fi sa-ti spuna cineva ca esti frumoasa ca un vis prin perne? Am uitat… si mi-am adus aminte de tot ce-am uitat. Ca un dor prin gene… Mi s-a facut pielea gaina. Ce bine ca exista “termopane, termopane”, sa ne mai si radem, vorba aia. Si baiatul simpatic de la pian. Ia te uita, are chiar si nevasta. Careia ii dedica “Chiar daca”… ciudata alegere.

La garderoba. Nu-mi plac garderobele. Am mereu impresia ca haina mea se va rataci in oceanul ala de culori si materiale si n-o voi mai vedea niciodata. Ah, ce bine ca am gasit-o. E ceata afara. Cacat. Asta e. Uite o saormerie. Pit stop pentru alimentare, vai, cat de binevenit a fost. Merg prin ceata, greu, greu de tot, parca ma tine ceva in urma, parca vrea sa fiu o haina ratacita printre atatea altele.

Laptarie. Fum, bere, dans, oameni multi. Excelent. Ne asezam la o masa si incep sa vina. “Semanati cu Surorile lui Cehov”, primul, baiat simpatic. Al doilea m-a speriat groaznic. Era dubios, in varsta, privire injectata, “hai sa bem o cafea in alta parte unde sa putem vorbi”. “Altadata” zic si pleaca. Ma simt mica si vulnerabila si am o senzatie ciudata. Nenea asta mi-a adus aminte de ceata de afara.

Oameni veseli si straini care au chef sa mergem in Fire. Fara sa facem cunostinta, fara dintr-astea sociale. Distractie si atat. Mi-era atat de dor, mi-era cam atat de dor de asta cam cat imi e de cafeaua la Stuf. Si totusi uite-ma vrand sa zic “da” si iesind un “nu” de toata frumusetea. Ciudata treaba, asta. Cand ceva te trage de maneca intr-un inapoi pe care nu-l vrei. Cand nu reusesti sa silabisesti ce vrei si culmea, dupa aia tot tu esti nervos la culme. Parca ma priveam dintr-un alt film si am zis “gata” si am plecat.

Fire. Relativ plin, muzica lesinata, totusi noi ne distram, facem misto, radem, glumim, alea-alea. Bere. Altii. Se pare ca am freza simpatica si ca am un imprimeu misto la bluza. Ma bufneste rasul. Si totusi ma simt iar mica. Am flashuri din alte zile, alte perioade. Si mi se pare ca mi-e somn dar nu-mi e. Oamenii din jur ori se distreaza, ori se prefac, ori incearca. E amuzant sa te uiti la ei. Dar putin, ca nici tie nu-ti place sa se holbeze altii la tine.

Plecam, ca e totusi 5. Acasa, mi se pare ca nici n-am plecat. Timpul chiar zboara cand te distrezi. Interesant totusi cum si tie reuseste sa-ti zboare mintea cand te distrezi. O clipa doar si e in alta parte, cu alti oameni. Un miros mai nu-stiu-cum si dispari. Un pic de bere varsata pe jos si mintea ta la fel.

O chitara sprijinita de un scaun. Cate povesti incep asa… si mai ales cate povesti de-ale mele incep asa.



Leave a Reply