Running to stand still

Posted: December 14th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Ascult un interviu cu U2 de acum 20 de ani, cand lansau ei magistralul “The Joshua Tree”. Si incepe la un moment dat “Running to stand still“. Si ma gandeam ca asta facem de fapt cu totii. Alergam ca bezmeticii, neobositi, parca amenintati de ceva, doar pentru a gasi un moment in care sa stam. Sa nu mai alergam. Un moment de statuie. Un moment de nemiscare. Un moment in care sa ne simtim atat de in siguranta si atat de undeva unde chiar apartinem incat, de frica, nu ne mai miscam. Pana data viitoare. Pana cand, din greseala sau pentru ca am amortit, ne miscam si o luam de la capat. Si toata viata noastra ne apare ca un carusel dement cu unele pit stopuri fara de care nu ne-am mai apartine. Suntem atat de dependenti de momentele noastre de nemiscare incat le cautam alergand permanent. Si poate doar asa le putem gasi.

Woodisor mi-a dat o leapsa. Si fara misto pot sa spun ca cele mai frumoase cadouri au fost stari. Atunci cand nu mai trebuia sa ma misc. Desigur, au fost multe carti si lucruri pe care le doream de mult etc. Dar departe de astea materiale, cele mai frumoase cadouri au fost anumite pit stopuri din viata mea. Si pentru ca au insemnat un pit stop si pentru cei langa care le-am trait, le iau ca pe niste cadouri. Ce mai doresc? Ce sa mai doresc. Voce, pasi hotarati, mai multe momente din astea, “Dragostea e un caine venit din iad“, “Versetele satanice“, “Zei Americani“, poeziile lui Hesse, bilete la U2, The Cure, Metallica si Radiohead (ca la Maiden si Amorphis imi iau eu, hihi), o vacanta in Vama de vreo trei luni, un iPod de 80… si atat ca ma ia valul.

Dar cel mai mult si mai mult imi doresc sa ma trezesc cat mai des in starea aceea atat de frumoasa de nemiscare, in care timpul sa fie o notiune invechita si in care eu sa exist atat,

dar atat

dedepartedeceas.



Leave a Reply