Si ninge

Posted: December 16th, 2007 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 2 Comments »

Am ales azi drumul cel lung. Am mers prin spatele blocurilor, de parca ma feream de Marele Oras, cu zapada proaspata scartaind sub ghete. Inchideam ochii si parca eram cu vreo zece ani mai mica. Mai usoara cu vreo 500 de amintiri, mai vesela cu vreo 500 de ganduri, mai eu de fiecare data cand ma numar pe degetele inghetate chiar si in manusi. Zgomotul, mirosul erau aceleasi. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Unii dintre noi raman copii in fata primei zapezi adevarate si uita de toate celelalte amintiri ale tuturor celorlalte anotimpuri.

Si ninge pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru voi, pentru noi si lumile noastre ca niste baloane de sapun care se intalnesc, se unesc si se fac mai mari cand nici nu te astepti, ninge peste caciuli colorate ca atunci cand…., ninge peste oameni care se tin de mana ca atunci cand…, ninge inexplicabil de calm ca atunci cand…, ninge cu decizii ca atunci cand…, ninge cu povesti rupte din tine care se astern tacute pe trotuar ca atunci cand…, ninge pe buzele tale ca atunci cand…, ninge peste parul tau ca atunci cand…, ti-e frig ca atunci cand…

Si eu am ales drumul lung si alb, neumblat, nestiut si al meu azi. Ca atunci cand…


2 Comments on “Si ninge”

  1. 1 Aurelian said at 11:00 pm on December 16th, 2007:

    Cei mai inteligenti oameni pe care ii stau nu au incetat niciodata sa fie copii..

  2. 2 Sunkissed said at 11:02 pm on December 16th, 2007:

    eu nu pot sa inteleg cum sa nu mai fii copil.
    sper ca te-ai simtit bine in Sibiu. mi-e dor de orasul ala…


Leave a Reply