Despre slabiciuni

Posted: December 17th, 2007 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La naiba! | 3 Comments »

Doamne, te rog eu, ajuta-ma sa nu mai ajung in baruri cu metal dat tare, cu pletosi infipti in pantalonii si bocancii de piele, cu headbanging ritmat si mai ales cu bere iefina ca nu mai garantez pentru actiunile mele!

Are si omul, adica Silvia, o mare simpatie, mai. Si anume pentru cele de mai sus. Cum ajung intr-un loc ca asta, imi pierd, vorba aia, uzul ratiunii. Poate pentru ca imi aduc aminte de tineretea mea zbuciumata, cu rockeri suparati si chefuri in beci. Si in conditiile astea nu pot decat sa ma rog pentru sanatatea mea psihica la concert la Amorphis si Iron Maiden. O sa vad atatia pantaloni de piele si priviri incruntate pe metru patrat ca o sa fac apoplexie direct. Si nu glumesc si nu fac misto. In afara de mare, cafea si ciocolata, pletosii si grohaielile sunt parte din slabiciunile mele. Cele mai de pret.

In alta ordine de idei, ai o senzatie foarte, foarte misto cand stai la un concert de-al unui prieten, dand timid din cap si observand ca prinde ce canta el acolo. Te simti mandru de parca ar fi realizarea ta si nu a lui. Si te simti cu atat mai bine cu cat stiai ca asa o sa fie si stiai ca locul lui e pe scena si al tau, in povestea asta, e in public, cu un ranjet pe fata.

Si in cu totul alta ordine de idei, mi-e dor de anumite mirosuri. De rufa uscata la rece. De placinta cu mere. De mosc amestecat cu tutun si cafea. De dovleac copt. De foc in soba.

Nu-i ciudat cum uneori trebuie sa renunti ca sa simti nu ca invingi, ci ca nu mai pierzi? Si asta e o senzatie mult mai misto decat victoria uneori. Macar sa nu mai tot pierzi…

Ma duc mai bine sa mai ascult niste Amon Amarth. Se potrivesc foarte bine cu frigul si inghetul. Si tin si anumite ganduri deoparte.


3 Comments on “Despre slabiciuni”

  1. 1 ionut.m said at 8:37 pm on December 17th, 2007:

    Fiecare se identifica pana la urma cu anumite atmosfere, mirosuri si prietenii. Chestia este sa ti le asumi si nu doar sa incerci sa te identifici cu ele. In alta ordine de idei, incearca sa le simti cat mai des, numai asa nu vei regreta mai tarziu. Rock on!

  2. 2 InnOcente* said at 10:13 pm on December 17th, 2007:

    Iar vorbesti de tinerete! Ma ia plansul cand ma gandesc cat de monotona a devenit viata mea de cand m-am angajat…

  3. 3 Sunkissed said at 11:03 pm on December 17th, 2007:

    :D am o impresie c-o sa ma duc mai des prin locul ala…
    si da, serviciul dauneaza grav sanatatii. am totusi prieteni care se dau asa, pe langa el cumva. bine, depinde si de job si de cate ore de somn poti sa te privezi pe noapte


Leave a Reply