Ca o cartita

Posted: January 6th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 12 Comments »

Da bai domnule. Asa am gasit eu falnicul Bucuresti. Ca o cartita. Fireste, nu vedeam nimic de nameti. Si nici ei de mine. Aveam sincer senzatia ca le stau in drum. Si inca am inteles ca am evitat cea mai mare parte a dezastrului bucurestean. Si uite-asa propunerea mea catre mine insami de a fi mai activa fizic anul asta esueaza mai mult decat lamentabil intr-un namete.

Asa ca m-am ascuns la mine in vizuina, pentru a avea grija de multele kilograme acumulate si pentru a ma gandi la ce-am facut cand l-am matrasit pe Ghita. Evident, m-a lovit in moalele testei un foarte mare dor de casa de unde taman ce-am plecat, dar nu ma mir, ca stiu ca asa patesc mereu. Am pus mana pe mouse si m-am apucat vajnic de treaba, adica m-am ras de una singura in fata pozelor de la Tismana si mi-am comandat una bucata bilet gazon A la Iron Maiden. Maine-poimaine iau si la Amorphis si Haggard si poate-poate se confirma si Metallica si pot sa stau linistita din punct de vedere muzical. Plus ca am eu asa o banuiala ca o sa vad si Radiohead, bazata pe absolut nimic dar cine stie, poate am si eu o data dreptate.

Acum pot sa ma intorc linistita la melancoliile mele. In seara asta o sa revad Eternal Sunshine Of The Spotless Mind. Asa, pentru plaja aia, rasaritul ala si pentru un “poate” doar al meu. O sa-mi fac ceai si curaj sa scriu despre cartile minunate pe care le-am devorat. O sa ascult obsesiv Nick Cave cu Suzanne si o sa ma gandesc ca azi Nick Cave e peste Leonard Cohen si Tom Waits.

Si anul meu nou incepe sub semnul asta, al increderii oarbe. Sub un soare care nu apune niciodata, sub o umbrela putin rupta a nebuniei obisnuite, cu scranteli de care m-am convins ca nu voi scapa vreodata, cu o nesiguranta pe care va trebui s-o imblanzesc incet-incet, cu puterea de a recunoaste care sunt bataliile mele si care nu, cu un august mereu asteptat, mereu cautat, cu niste maini tremurande si nu de la cafea, cu niste cuvinte nespuse ce trebuie sa ramana asa, mai impacata, mai ciudata, mai colorata si mai zambitoare ca oricand, cu un egocentrism mereu in crestere. Cu Nick Cave in noaptea inzapezita, cu Bukowski cand am nevoie sa-mi amintesc ca a existat cineva mai dement decat mine, cu Rushdie si Nichita sa-mi aduca permanent aminte de ce mi-am promis. Cu amintiri din care ne construim, urate sau nu, fie ca vrem, fie ca nu.

Anul asta o sa fie. Nici bun, nici prost, nici excelent, nici mizerabil. O sa fie si atat. Si eu o sa fiu prezenta mai ceva ca niciodata. Ca doar nu e distractiv deloc sa fii absent din povestea ta, nu?

Ei da. Let it snow deci. Ca tot am eu maine treburi administrative la care ma descurc *atat* de bine si fara zapada. Macar ma distrez.


12 Comments on “Ca o cartita”

  1. 1 melina said at 1:21 am on January 7th, 2008:

    bine ai revenit!! you have been missed! nu spun de cine :P
    o imbratisare asa calda! ;)

  2. 2 Sunkissed said at 1:22 am on January 7th, 2008:

    bine-am revenit intr-adevar! :D si tie la fel.

  3. 3 Aurelian said at 4:21 pm on January 7th, 2008:

    stii ce e ciudat.. ca m-am uitat si eu la doua filme ieri, ceea ce inseamna 100% din cat am vazut tot anul trecut, ia runul dintre aceste a fost eternal sunshine of the spotless mind.. genial filmul..

    oricum, sa ai un an la fel de genial. si sa iti asculti subconstientul.. (:

  4. 4 Sunkissed said at 6:51 pm on January 7th, 2008:

    da, e ceva cu filmul ala, nu stiu ce. mi-a adus aminte cineva de el, apoi am citit pe blogul ionucai, apoi zici si tu ca l-ai vazut… poate ca trebuie cu totii sa ne amintim cate un lucru. sau vreo plaja. sau vreo decizie.
    subconstienul meu e tare vorbaret :) si tie la fel.

  5. 5 melina said at 1:50 am on January 8th, 2008:

    si eu mi-am amintit de film sambata :). m-a lovit asa dintr-odat asi vroiam sa-l revad, dar nu am am avut timp.

  6. 6 Sunkissed said at 2:09 am on January 8th, 2008:

    ia sa-l vezi. cine stie de ce-ti amintesti. zau. eu am reusit sa-mi amintesc lucruri de mult ingropate. declic, cine poate sti…

  7. 7 melina said at 8:41 pm on January 8th, 2008:

    nu l-am vazut tocmai pentru ca stiam care era primul lucru de care mi-ar fi amintit. si anunme de ceva pe care incerc acum sa ignor. o poveste ratacita similara cu cea din film care momentan are nevoie doar de timp sa se mai aseze putin.

  8. 8 Sunkissed said at 3:49 pm on January 9th, 2008:

    eu l-am vazut convinsa ca o sa-mi amintesc de “Povestea”. si nu de ea mi-am amintit, culmea.
    stii ce mi-am amintit? cat de important e sa urmaresti o simpla soapta.

  9. 9 Stefan Musat said at 1:39 pm on January 12th, 2008:

    Radiohead live face toti banii. Cel putin pentru mine. Desi se vedea ca sunt cam uzati…dar am plecat de acolo cu o angoasa cam nesanatoasa.

    Nick tot timpul va fi peste Tom si Leo. :D

  10. 10 Sunkissed said at 6:04 pm on January 12th, 2008:

    mda. incep si eu sa cred. m-a cam certat tom ca a iesit din gratii dar pana si el intelege

  11. 11 Stefan Musat said at 6:34 am on January 13th, 2008:

    Gandeste-te doar la “As I sat sadly by her side” si restul devine tacere.

  12. 12 Sunkissed said at 1:25 pm on January 13th, 2008:

    atat de tacere ca nu mai pot sa zic nimic.


Leave a Reply