Carti de iarna

Posted: January 7th, 2008 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | 7 Comments »

Asadar, vacanta asta am citit de parca urma sa se sfarseasca lumea si imi intrau zilele in punga. Ä‚a, asta, sac.

Am citit asa:

1. “Veniss Underground”, de Jeff Vandermeer.

“Da-mi voie sa-ti spun ce se intampla cand arzi corpul unei persoane, cand ii smulgi toti dintii, ii lipesti capul pe o farfurie si-i vari o bomba in ureche. Devii tinta urii nepieritoare a acelei persoane.”

“Racnind din mlastina milei, terorii, fericirii, bucuriei, tristetii, exaltarii pe care o mostenise – iesind la iveala singurul gand precis: nu ma iubeste. Aproape ca era mai mult decat putea el suporta. Dar nu era genul de om care sa se plieze, sa paraie, sa fie rupt, asa ca, in schimb, in acele clipe dupa realizare, se indoi si se indoi, si continua sa se indoaie sub presiunea acestei noi si teribile vesti. Curand avea sa se indoaie intr-o cu totul alta forma. Se bucura de asta. Isi dorea asta. Poate ca noua fiinta ce avea sa devina nu va mai simti durerea, nu se va mai teme, nu se va mai uita inauntrul vidului si nu se va mai intreba ce a mai ramas din el.”

“Dati-mi voie sa va vorbesc despre oras. <Orasul e precis, orasul e un cliseu facut din carton si vopsit in culori vii pentru a-i ascunde mijlocul gol – gaura.>”

Cam asa e cartea asta. Cruda, nemiloasa, poetica la maxim, fictiune descrisa cu acuratetea unui om care a fost acolo, sfasierea unui om si a unui oras, un martor ce nu poate sa inchida ochii in fata mutatiilor groaznice ce se produc intr-un oras si intr-un om.

Am gasit aici conceptul de Arta Vie, parti diferite din alti oameni sau animale altoite pe un corp viu, constient la extrem si care nu poate sa inchida ochii, tot soiul de mutatii ce au la radacina obsesia bolnava a unui om, curiozitatea grotesca a acestuia dar si dorinta mercantila a unei forte de lucru mai ieftine. Am intalnit o calatorie in mintea femeii pentru care ti-ai da viata pentru a vedea prin ochii ei lipsa de iubire ce ti-o poarta. Am cunoscut doi frati ce nu mai stiu sa redevina unul o data ce au fost despartiti. Am observat tehnologia care o ia razna si ii depaseste pe creatorii ei. Si toate astea intr-un stil halucinant, iute, apasat, patrunzator, fascinant. Mi-a placut foarte, foarte tare, dar cred ca e o carte pe care nu as rezista s-o mai citesc o data.

2. Am reusit sa termin si chiar sa recitesc anumite povestiri din “Povesti despre nebunia obisnuita”, de Bukovski. Chapeau. Atat.

3. “Inmormantare vesela”, de Ludmila Ulitkaya. Povestea unui artist excentric aflat pe patul de moarte, drumul lui din ultimele zile, femeile din viata lui si peisajul exotic oferit de imigrantii rusi in America. Am simtit mereu ceva lipsa in cartea asta, n-as putea sa spun ce. Un cuvant, un sentiment, ceva care sa o completeze. Oricum, memorabila scena intalnirii dintre rabin si preot.

4. “La Curtile Haosului”, a cincea parte a Cronicilor din Amber, Zelazny. Nu zic mare lucru decat ca abia astept a sasea parte.

5. “Ce ne facem cu strainii? Pluralism vs. Multiculturalism”, de Sartori. Asta a fost mai mult pentru licenta-mi minunata, dar am citit-o cu mare placere pentru ca tata Sartori stie ce zice. Face o diferentiere interesanta intre pluralism si multiculturalism, explica mai bine conceptul de societate deschisa si limitele ei si la sfarsit are un capitol foarte interesant despre Islam. Mi-a placut una din explicatiile lui conform carora in trecut exista mai multa siinta decat exista azi: “…inainte exista mai multa stiinta, in sensul ca imbecilii nu se-apucasera inca sa gandeasca, ceea ce dadea mai mult spatiu si mai multa greutate celor ce stiau sa gandeasca.”

6. “Un colind de Craciun”, recitita a mia oara, cred.

7. “Imperiul Marelui Judecator”, de A. E. Van Vogt. N-a fost cine stie ce, dar a mers intr-o dupa-amiaza.

8. “Eu et al.”, de Alex Tocilescu, un cadou pentru mama in care mi-am bagat si eu nasul, evident. Interesant. Unele povestiri mi-au parut totusi de mare umplutura.

9. “Strugurii s-au copt in lipsa ei”, de Zully Mustafa. Multa sensibilitate si multa traire in cartea aia. Nu pot decat sa-mi imaginez ce greu i-a fost sa o scrie. Uneori, cand iti pui sufletul pe hartie, il sfasii si mai tare.

10. “Copii din miez de noapte”, de Salman Rushdie. Vai ce m-am straduit sa citesc mastodontul ala! Dar, ca mai mereu cand vine vorba de mastodontii lui Rushdie, a meritat cu prisosinta. M-a fascinat cartea aia. Exact cand te prinde povestea mai tare si te simti de parca ai sta in camera cu Sheherezada, undeva departe de toate relele, vine intorsatura aia, iesita fix din poveste, in stilul cu care deja te-ai obisnuit, ca sa nu-ti dai seama exact cum si de unde s-a ivit de fapt, sa te dea peste cap. “Nimeni nu poate infrunta lumea tinand tot timpul ochii deschisi”, si totusi cam asta face personajul principal. O lume fantastica, Rushdie total, mi-a placut.

11 Am mai citit vreo cateva povesti de-ale lui Poe. Si tin sa spun ca m-am speriat groaznic, dar groaznic la “Prabusirea casei Usher”. Si atat! Ca ma sperii iar.

Uf, ca-mi stateau pe minte cartile si povestile si personajele astea. Am citit asa de repede si mult ca simt acum o saturatie extrema. N-as mai rezista sa fiu trasa intr-o poveste iar. Si totusi nu ma las, insist, acum ma straduiesc cu “Valurile” Virginiei Woolf.

Oricum, iarna face bine lecturii. Cel putin mie.


7 Comments on “Carti de iarna”

  1. 1 melina said at 1:54 am on January 8th, 2008:

    lotsa reading. foarte tare :)
    am inceput si eu valurile mai demult si nu am reusit s-o termin. e ca orice roman de virginia woolf. iti trebuie rabdarea pana sa ajungi in punctul in care totul incepe sa capete sens. plus ca e usor mai dificila, dar poate ma inciti s-o recincep. in orice caz, mult spor! ;)

  2. 2 Sunkissed said at 2:08 am on January 8th, 2008:

    ooofff cred ca nici eu nu o termin prea curand… ma prinde tare, tare greu.

  3. 3 ionuca said at 7:34 pm on January 8th, 2008:

    Eu am citit o singura carte de tanti Woolf, da’ mi-a ajuns. Good luck with this one ;)

    Ce te invidiez ca ai avut timp si chef sa citesti vacanta asta!

  4. 4 Sunkissed said at 3:45 pm on January 9th, 2008:

    cred ca renunt si eu la tanti. nu prea e pe gustul meu.
    o da, am avut si timp si mult, mult chef si sper sa ma tina!

  5. 5 Stefan Musat said at 8:44 pm on January 17th, 2008:

    De fapt, in trecut, intr-unul al naibii de indepartat, oamenii nu tineau neaparat sa aiba cunoastere, ci mai degraba sa inteleaga lumea in care existau.

  6. 6 Sunkissed said at 10:33 pm on January 17th, 2008:

    si era mult mai important.
    acuma nu stiu exact la ce perioada se referea sartori ca e vag in privinta asta.

  7. 7 Stefan Musat said at 9:08 pm on January 18th, 2008:

    Pe putin cu vreo 2000-3000 mii de ani in urma. Si un pic in Evul Mediu, pana la Renastere. Dupa aceea, declin accentuat…


Leave a Reply