A sunkissed world

07 Jan, 2008

One more cup of coffee before I go*

Posted by: sunkissed In: On the eighth day God created coffee

Si m-am apucat sa-mi beau cafeaua. Uneori cred ca ma bea ea pe mine. One Silvia to go, please. Ma intreb daca as avea zahar. Cred c-as avea. Dar din ala brun, cubic. Cu lapte clar n-as fi. Ar fi ironic sa fiu o cafea dulceaga, fada, cu lapte.

Si ma tineam eu de toarta canii si ma gandeam cata lene incape intr-un metru 64. Clar, mult, mult mai mult de atat. Undeva pe la 3, 4 metri. Daca nu mai mult. Si ma mai gandeam la pinguini si la Antarctica. Trebuie sa fie tare salbatic de frumos acolo acum.

Azi noapte am visat ca eram in tren spre mare si ca nasul, ca sa nu ma plictisesc pe drumul prea lung pentru nerabdarea mea, s-a apucat sa-mi spuna o poveste. Si am intrat in povestea lui cu un castel undeva departe pe o stanca si cu descantecele care trebuiau fi spuse pentru ca drumul spre castel sa se arate si am uitat unde merg. Tocmai cand visam ca se coboara podul spre castel, ca deh, in fiecare poveste trebuie sa fie un castel si un pod care trebuie sa coboare ca sa intri in castel, ei bine, tocmai cand visam cum cobora podul ala, am auzit un zgomot infiorator si chiar ma gandeam ca bietul pod n-a fost ingrijit de cam multisor, ca i-ar fi trebuit si lui niste untdelemn pe la balamale. Cand colo, ce sa vezi, realitatea te scuipa in fata si trage de tine ca nesimtita sa te trezesti. Era o bormasina in bloc, fix deasupra camerei mele, la 8 dimineata.

Bucati de realitate rele si meschine.

Da, si ma apucasem sa-mi beau cafeaua, dupa visul asta si trezirea dubioasa care a durat cam vreo trei ore pentru ca am refuzat sa ma trezesc la ora aia. Orice i-as face cafelei asteia nu e suficient de tare azi, nu e suficient de a mea. Chiar simt ca o sa fiu inghitita eu de cana mea de cafea, cana mea cu un leu cu o mutra cel putin dubioasa, cana mea de aproximativ trei ani, cana mea in care am baut cele mai triste si cele mai vesele cafele, cana mea care acum vrea sa se razbune pentru momentele in care nu am vazut-o decat ca pe un recipient.

Si tot nu am aflat ce era in blestematul ala de castel!

*The White Stripes – One More Cup of Coffee

Share this: Twitter | Facebook

No Responses to "One more cup of coffee before I go*"

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki