I have never felt so much *

Posted: January 8th, 2008 | Author: | Filed under: If only | 4 Comments »

Unele experiente pe care le traim inseamna atat de mult pentru noi ca ma sperie. Si culmea, sunt chestii de o clipa, o atingere fugara, trei vorbe de la un om pe care nu-l cunosti si poate nici n-o sa-l mai vezi, o privire, un sentiment, un nenorocit de val. Sa zicem o strangere de mana care cantareste mai greu decat toate strangerile de mana de pana atunci. Ei, lucrurile astea care stii ca e posibil sa nu-ti mai iasa in cale alta data te dau peste cap, e ca si cum niciodata n-ai simtit ceva mai puternic si mai intens de atat, e ca si cum toate simturile tale s-au concentrat atunci si acolo, in bucatica aia de univers pe care o tot cauti dar n-ai cum sa o mai regasesti.

Poate ca tocmai senzatia finitului, a sfarsitului, a unicitatii momentului da masura unui astfel de eveniment. Poate ca mainile, ochii, buzele tale, tot ceea ce te defineste simte imposibilitatea repetarii acelui lucru si se concentreaza in a te face sa nu-l uiti nicicand, se concentreaza in a te vraji pe viata cu ceva atat de scurt, efemer, incat pe buna dreptate te intrebi “a fost sau n-a fost?…” Uite-asa, speriati de ideea unui eveniment unic in viata, la limita intre imaginatia noastra si ceea ce chiar s-a petrecut, intram in basm, il facem al nostru si ne asiguram fara sa vrem ca nimic, vreodata, nu va mai fi la fel. Si chiar si acele “aproape ca” si “poate” atat de unice si de care ne tot izbim de frica de a nu strica vraja unui moment ce ar putea fi alterat de realitate si de cotidian devine ceva fara de care viata ar fi searbada si desi stii ca vor ramane un simplu “aproape ca” si un simplu “poate”, sunt atat de ale tale incat nimeni, chiar nimeni, n-are cum si de ce sa-ti tranteasca usa fix in nas.

Oamenii poarta cu ei atatea posibilitati si atatea lucruri minunate si unice, oamenii sunt ca niste bule de sapun care se izbesc si se tot transforma pe masura ce dau de alte bule de sapun. Si n-am sa inteleg niciodata, dar niciodata teama de a te izbi de bula altcuiva. Nu te spargi. Devii mai mare si mai colorat, mai zambaret si mai invatat. N-ai cum sa te strici, indiferent ca dai de un eveniment unic sau de ceva care are sansa sa devina o parte destul de semnificanta a ta. N-am sa inteleg niciodata frica, dorinta de status quo, imobilitatea, multumitul cu mai putin si nici n-am sa duc luptele altora doar pentru ca eu si atat cred in baloane de sapun.

* The Organ – Memorize the City.



4 Comments on “I have never felt so much *”

  1. 1 yohanna said at 2:41 am on January 10th, 2008:

    am ramas pironita cu ochii-n calculator in timp ce, si dupa ce-am citit postul asta. mi s-a oprit si inima pentru un moment. e unul din lucrurile alea pe care m-as fi dorit sa-l scriu eu prima, e fix ce se gaseste acum in mintea si sufletul meu. “unele lucrui inseamna atat de mult pentru noi ca ma sperie”…uite, am ajuns sa te citez :D
    multumesc…

  2. 2 Sunkissed said at 2:52 am on January 10th, 2008:

    stii ce e ciudat? ca si eu am ramas cu ochii lipiti de postul tau de azi. si n-am gasit nimic inteligent sa-ti spun. decat ca inteleg pe deplin.
    vezi, momente ca astea ma fac sa ma bucur nespus ca m-am apucat de scris. sa gasesti aceleasi trairi in persoane pe care nici nu le cunosti… parca te simti mai putin stingher.

  3. 3 ionuca said at 3:29 pm on January 12th, 2008:

    :) One-moment people… yeah…

  4. 4 Sunkissed said at 6:04 pm on January 12th, 2008:

    one-moment life cateodata


Leave a Reply