Linia

Posted: January 11th, 2008 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 4 Comments »

Azi in autobuz erau flori de gheata pe geam care-mi desenau haotic povesti. Am pus un deget pe geam si am tras o line intre povestile alea, o linie de demarcatie intre mine si ele, intre ele si ele, intre mine si mine.

De ce mainile noastre nu pot lasa povestile in pace, sa stea asa, atarnate pe ce geam vor ele? De ce trebuie sa vina si sa traga o linie stramba de rationalitate, sa puna geometria in drum exact ca un bolovan care tine mortis sa darame un car?


4 Comments on “Linia”

  1. 1 melina said at 11:41 am on January 12th, 2008:

    cred ca povestile nu ne lasa in pace in sensul ca le permitem periodic sa revina si ne reluam. si atunci ca o masura de securitate, nu neaparat si cu rezultate maxime, incercam sa ne departam noi de ele.

  2. 2 Sunkissed said at 1:56 pm on January 12th, 2008:

    stii cum e, povestile care vrei sa nu plece se duc dracului cu primul tren uneori. iar mainile noastre nu se astampara si trimit departe povesti frumoase doar ca sa lase pe geamul ala povesti care nu ne apartin. suntem uneori atat de greu de multumit!

  3. 3 alice said at 6:15 pm on January 12th, 2008:

    ca sa vedem afara.

    (asta demonstraza ca am stiut ca 3+8=11. intre noi fie zis, a fost o intrebare f grea. si daca tot suntem la intrebari: de ce nu putem sa facem commenturi mai usor? fara sa ne aducem aminte de lucrarile la mate din clasa I?)

  4. 4 Sunkissed said at 7:21 pm on January 12th, 2008:

    teoretic, ca sa vad eu ca sunteti oameni. pff. de parca un robot n-ar sti cat fac 3+8. n-au facut astia intrebari mai misto ca as fi preferat un plugin care te intreaba cum ti-a mers azi.
    oricum, misto asta cu vazutul afara. chiar daca nu stii peste ce dai.


Leave a Reply