Bai ce ma enerveaza oamenii care vorbesc in necunostinta de cauza. Ä‚ia care sunt ei cei mai destepti, care le stiu pe toate, care traiesc in bula lor si raporteaza totul la ea. Ä‚ia care au adevarul lor si altul nu se poate sa fie. Ä‚ia cu ochelari de cal care vad doar ce vor. Ä‚ia care cred ca dramele lor sunt unice si ca altii habar n-au ce e aia viata, n-au suferit, n-au trecut prin nimic, da-i dracu pe toti. Ä‚ia care vad o singura fata a problemei, de parca traiesc unidimensional.
Ma enerveaza tocmai pentru ca la un nivel ii inteleg. Dar dincolo de nivelul ala se duce dracului tot si devin, cum le zice, insuportabili.
Au niste prieteni o vorba. What the fuck, Stacy?
Asa.
Acum sa ne apucam de dimineata, cu mic dejun, cafea, planuit de chestii, alergat camile imaginare si tot restul. Reparam dimineata, ii punem rochia de gala si-o trimitem in lume sa se faca dupa-amiaza. O dupa-amiaza frumoasa si prietenoasa, evident.
Song of monday, ca merita si ziua de azi un cantec, na, i-l fac cadou: Bob Geldof – The Great Song Of Indifference.
