…putin de tot pana la trenul ala pufaind, pana la cafeaua aburinda, pana la tanti Mia, pana la primul rasarit pe anul asta la mare, pana la zambetul ala pe care-l am doar acolo, pana la sentimentul ala ca ma scufund in nisip si nu numai ca nu pot sa ies, dar nici nu vreau s-o fac, mai e putin pana cand iaurtul de baut si covrigeii vor fi micul dejun si va fi cel mai bun mic dejun din toata vara. Mai e atat de putin si totusi timpul parca se dilata.
Hang on, valurile nu numai ca se aud din scoica, dar din fiecare pas pe care-l faci pe asfaltul asta gri si impovarat, din fiecare cuvant care se loveste de blocurile astea gri si pline de povesti triste, din fiecare cuvant care te leaga din ce in ce mai mult de tinele urban.
